Mirosul de lacrimi de femeie scade agresivitatea masculină. Care este explicaţia ştiinţifică

Lacrimile oamenilor nu servesc doar la lubrifierea și curățarea ochilor. Noi vărsăm lacrimi și din motive emoționale. Tristețea, bucuria, furia sau pur și simplu emoția ar putea duce la plâns, dar nu este evident de ce oamenii au dezvoltat o astfel de capacitate. Sau dacă animalele ar putea vărsa lacrimi pe fond emoțional. Un studiu privind mirosul de lacrimi de femeie a dezvăluit un rezultat neaşteptat, reprezentând un pas important în înţelegerea rolului pe care îl au lacrimile.

Oamenii de știință au arătat în trecut că lacrimile mai multor mamifere conțin substanțe chimice care servesc drept semnale sociale și care pot fi emise la cerere. Iar acest lucru ar putea include și oamenii. O serie de experimente au fost efectuate asupra agresivității masculine, un aspect care s-a văzut că funcționează la șoareci.

Mirosul de lacrimi de femeie reduce agresivitatea masculină

Un grup de bărbați a fost pus să miroasă fie lacrimi de femeie, fie o soluție salină (ambele substanţe sunt inodore), după care subiecţii au fost puși să joace un joc cu doi jucători, conceput pentru a stârni agresivitatea. Au fost făcuți să creadă că cealaltă persoană trișează și că se pot răzbuna (fără să câștige nimic). Jucătorii care au mirosit lacrimile reale și nu pe cele de control au avut o scădere a comportamentului agresiv cu 44%.

Aşadar, mirosirea lacrimilor emoţionale ale femeilor a redus agresivitatea masculină cu peste 40% în testele computerizate şi a determinat schimbări corespunzătoare în creier, deşi oamenii de ştiinţă care au realizat studiul cred că toate lacrimile umane ar avea un efect similar.^[sursa]

Echipa a analizat apoi receptorii olfactivi și a descoperit că, din 62 de oameni, 4 au fost activați de lacrimi. Scanările RMN ale bărbaților care miroseau lacrimile au arătat două regiuni ale creierului legate de agresivitate, respectiv cortexul prefrontal și insula anterioară, care nu au devenit la fel de active atunci când bărbații au fost provocați în timpul jocului.

„Am descoperit că, la fel ca la șoareci, lacrimile umane conțin un semnal chimic care blochează agresivitatea masculină conspecifică. Acest lucru contrazice ideea că lacrimile emoționale sunt exclusiv umane.”, au scris autorii studiului într-o declarație.

Protecția împotriva agresiunii ar putea să nu fie singurul efect, dar este cel recunoscut aici și la rozătoare și s-ar putea extinde și la alte animale. Studii recente au descoperit că și câinii ar putea vărsa lacrimi emoționale.

Așadar, există ceva în lacrimile femeilor care îi face pe bărbați mai puțin agresivi? Nu chiar, echipa se aștepta ca lacrimile oamenilor de orice sex să afecteze nivelul de testosteron. Dar, din punct de vedere cultural, femeile care plâng sunt acceptate în mod diferit în societate faţă de bărbaţi, așa că a fost ușor de identificat voluntari. Scăderea testosteronului are un efect mai mare asupra agresivității la bărbați decât asupra agresivității la femei.

În ciuda diviziunii de gen în acest caz, echipa ce cercetare crede că efectele lacrimilor sunt legate de bebeluși. Astfel, această descoperire sugerează că lacrimile ar fi putut evolua de-a lungul timpului pentru a oferi protecție bebelușilor care plâng în situații de pericol. Cercetătorii vor lucra în continuare pentru a extinde înțelegerea efectelor lacrimilor dincolo de agresivitatea masculină.

„Bebeluşii nu pot spune: «Nu mai fi agresiv cu mine». Ei sunt foarte limitaţi în capacitatea lor de a comunica şi sunt şi neajutoraţi. Ei au un interes în a reduce agresivitatea şi acest lucru reflectă trista realitate a agresiunii faţă de bebeluşi.”, a spus Noam Sobel, profesor de neurobiologie la Weizmann Institute of Science din Israel şi unul dintre autorii studiului.

„Observăm că plânsul apare adesea în interacțiuni foarte apropiate, în măsura în care «sărutarea obrajilor înlăcrimați» este o temă recurentă în toate culturile. Astfel, chimiodetecția lacrimilor este o posibilitate viabilă în comportamentul uman. Mai mult, deși am testat lacrimile provenite de la femei donatoare, speculăm că toate lacrimile ar avea un efect similar. Acest lucru devine deosebit de relevant din punct de vedere ecologic cu lacrimile sugarilor, deoarece sugarii nu dispun de instrumente verbale pentru a limita agresiunea împotriva lor și, prin urmare, este mai probabil să se bazeze pe chimiosemnale.”, au mai scris autorii în lucrare.

Studii anterioare

Şi în trecut s-a arătat că mirosul de lacrimi de femeie poate reduce agresivitatea masculină.

Un studiu din anul 2010, publicat în revista Hormones and Behavior a constatat că bărbații care au fost expuși la mirosul lacrimilor de femeie au avut un nivel mai scăzut de testosteron și un nivel mai ridicat de oxitocină, un hormon asociat cu calmul și cooperarea.

Un alt studiu, publicat în anul 2012 în revista Psychological Science, a constatat că bărbații care au fost expuși la mirosul lacrimilor de femeie au fost mai puțin susceptibili să răspundă agresiv la provocare.

Aceste studii sugerează că mirosul lacrimilor de femeie poate avea un efect de calmare asupra bărbaților. Acest lucru se poate datora faptului că lacrimile de femeie conțin o varietate de compuși chimici care pot afecta comportamentul masculin. Unul dintre acești compuși este androstenonul, un hormon sexual masculin care poate fi detectat în transpirație și urină. Androstenonul poate fi un feromon care semnalează dominanța și agresivitatea. Atunci Când bărbații sunt expuși la androstenon, ei pot deveni mai agresivi și mai competitivi. Cu toate acestea, studiile au arătat că mirosul lacrimilor de femeie poate reduce nivelul de androstenon din organism.