În urma incendiului devastator din 2019, cenușa de la Notre-Dame a scos la iveală un secret îngropat adânc. Arheologii cred că au identificat, în sfârșit, rămășițele unui faimos poet renascentist, dispărut din 1560.
Pe scurt:
- Descoperirea unui sicriu misterios de plumb în timpul lucrărilor de restaurare de la Notre-Dame;
- Cine a fost „Călărețul” și de ce porecla sa a fost cheia identificării;
- Dovezile științifice și literare care îl leagă pe misteriosul personaj de poetul Joachim du Bellay;
- De ce misterul nu este încă 100% elucidat, dar de ce experții sunt convinși de verdict.
O descoperire neașteptată din cenușă
În aprilie 2019, lumea privea cu sufletul la gură cum flăcările mistuiau Catedrala Notre-Dame din Paris. În urma tragediei, a început un efort colosal de restaurare. Și, așa cum se întâmplă adesea, distrugerea a făcut loc descoperirii. Adânc sub podeaua catedralei, unde se intersectează aripile principale ale transeptului, arheologii de la Institutul Național Francez de Cercetări Arheologice Preventive (INRAP) au găsit ceva remarcabil: două sarcofage antice din plumb.
Unul dintre ele și-a dezvăluit rapid secretul. O placă de alamă l-a identificat pe ocupant ca fiind Antoine de la Porte, un preot care a slujit la Notre-Dame timp de 50 de ani și a murit în 1710. Al doilea sicriu, însă, nu avea nicio inscripție. Era un mister sigilat, o capsulă a timpului care a declanșat o investigație ce avea să dureze mai bine de doi ani.
Portretul robot al „Călărețului”
O echipă de la Spitalul Universitar din Toulouse a deschis cu grijă sarcofagul. În interior se aflau rămășițele unui bărbat care a murit în jurul vârstei de 30 de ani, în secolul al XVI-lea. Analiza oaselor pelviene și ale picioarelor a arătat o uzură specifică, un detaliu care le-a spus experților un lucru clar: acest om fusese un călăreț iscusit, care a practicat echitația de la o vârstă fragedă. Imediat, a fost botezat „Le Cavalier” – Călărețul.
Dar cine era acest tânăr nobil, suficient de important pentru a fi îngropat într-un sicriu de plumb într-un loc atât de proeminent? Vârsta sa era neobișnuită; majoritatea celor îngropați acolo erau demnitari bisericești în vârstă. Misterul se adâncea, dar indiciile începeau să se lege de o altă enigmă istorică: soarta poetului renascentist Joachim du Bellay.
Un poet, o boală și o mărturisire în versuri
Joachim du Bellay, un gigant al literaturii franceze, a murit în 1560, la aproximativ 35 de ani. Se știa că familia sa dorea ca el să fie îngropat în Notre-Dame, lângă unchiul său, dar când mormântul a fost căutat în 1758, poetul era de negăsit.
Aici, știința modernă a oferit piesa de puzzle decisivă. Analiza medico-legală a „Călărețului”, condusă de profesorul Eric Crubezy, a dezvăluit că bărbatul suferise de meningită tuberculoasă cronică, o boală care, în stadii avansate, poate provoca simptome neurologice severe. Acest detaliu științific a rezonat incredibil cu opera lui du Bellay.
„Se potrivește tuturor criteriilor portretului. Este un călăreț desăvârșit, suferă de ambele afecțiuni menționate în unele dintre poemele sale, cum ar fi în «La Complainte du desespere», unde descrie «furtuna care îi încețoșează mintea».” a declarat Crubezy într-o conferință de presă.
Dintr-o dată, versurile scrise acum aproape 500 de ani nu mai erau doar o metaforă a disperării, ci o posibilă descriere a suferinței fizice reale. Legătura dintre Călăreț și poet devenea copleșitor de puternică.
O singură piesă nepotrivită?
Cu toate acestea, un mister perfect are nevoie și de o urmă de îndoială. O analiză izotopică a dinților și oaselor, menită să determine originea geografică a individului, a sugerat că bărbatul a crescut în regiunea Parisului sau a Lyonului. Acest lucru intră în conflict cu biografia cunoscută a lui du Bellay, care s-a născut în Anjou, în vestul Franței, și s-a mutat la Paris mai târziu în viață.
Este această discrepanță suficientă pentru a invalida teoria? Majoritatea experților nu cred acest lucru. Dominique Garcia, președintele INRAP, a pus problema în perspectivă pentru ziarul Le Monde: „Ce mai putem face? Să găsim periuța de dinți [a lui du Bellay] pentru a verifica dacă ADN-ul se potrivește? Vârsta și patologia lui oferă, în sine, o soliditate statistică remarcabilă.”
Deși o confirmare ADN absolută rămâne, pentru moment, imposibilă, consensul este clar. Cenușa incendiului de la Notre-Dame pare să fi scos la lumină nu doar pietre și grinzi arse, ci și povestea pierdută a unui poet care, prin suferința sa, și-a lăsat indiciile identității ascunse atât în oase, cât și în versuri. Misterul „Călărețului” este, în sfârșit, aproape rezolvat.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
