Chimiștii cred că știu de ce echipajul navei Mary Celeste a dispărut în condiții neclare

Timp de peste un secol, misterul navei Mary Celeste a generat nenumărate teorii, fiind considerat una dintre cele mai mari enigme ale istoriei maritime. Acum, știința pare să ofere un răspuns definitiv privind dispariția echipajului.

O explozie invizibilă și rapidă a vaporilor de etanol – un eveniment fulgerător care nu ar fi lăsat în urmă niciun semn de avarie prin ardere – ar putea fi motivul real pentru care marinarii au descoperit celebrul vas Mary Celeste complet abandonat. Aceasta este concluzia fascinantă la care au ajuns chimiștii Jack Rowbotham și Frank Mair de la Universitatea din Manchester, Marea Britanie. Într-un documentar recent difuzat de postul Channel 5, cei doi cercetători au demonstrat această ipoteză incendiară folosind un model de vas, prezentând ceea ce ei consideră a fi „un caz foarte convingător cu privire la ceea ce s-ar fi putut întâmpla”.

Rezolvarea acestui caz istoric nu doar că demontează miturile legate de pirați sau fenomene supranaturale, dar arată cum chimia modernă poate reconstitui un lanț de evenimente vechi de 150 de ani, explicând reacția violentă care a forțat marinarii să abandoneze o navă aparent intactă.

Ce s-a întâmplat cu nava fantomă Mary Celeste în 1872?

Povestea navei fantomă începe în decembrie 1872, când marinarii au zărit Mary Celeste plutind în derivă în largul coastelor Insulelor Azore, un arhipelag situat la aproximativ 1.600 de kilometri vest de Portugalia. Decorul era de-a dreptul straniu: deși cala navei conținea aproape toată încărcătura inițială intactă, căpitanul, familia sa și restul membrilor echipajului dispăruseră fără urmă. Cum nu s-a găsit niciodată vreun indiciu despre soarta lor, au început să circule rapid teorii dintre cele mai diverse, de la acte de piraterie și dezastre naturale, până la focare de boală și chiar atacuri supranaturale.

Nava a fost observată de echipajul unei alte brigantine, Dei Gratia, condusă de căpitanul David Morehouse. Acesta a fost imediat intrigat de starea bizară a navei: velele erau desfășurate în mod necorespunzător, fără a profita de condițiile favorabile ale vântului, iar nava se clătina dezordonat, ca și cum nimeni nu o mai ghida. Suspectând că ceva nu era în regulă, Morehouse a trimis o echipă să urce la bordul Mary Celeste pentru a investiga. Odată urcați, marinarii au constatat cu uimire că nava era complet goală.

De la mituri la știință: rolul vaporilor de etanol în dispariția echipajului

„Mary Celeste era o navă comercială care naviga de la New York la Genova, în Italia, și transporta o încărcătură de etanol de uz industrial”, a explicat Rowbotham.

Vasul era încărcat cu aproximativ 1.700 de butoaie de etanol, o substanță adesea folosită în acea perioadă de vinificatori pentru a fortifica vinurile.

Misterul a început să se destrame în urma unei anchete care a relevat că 9 dintre aceste butoaie erau complet goale, cel mai probabil din cauza faptului că fuseseră confecționate dintr-un lemn mai poros, permițând etanolului să se scurgă treptat. Din jurnalele de bord a reieșit, de asemenea, că nava a înfruntat o vreme extrem de rea pe parcursul călătoriei.

Acest detaliu este esențial: din cauza furtunilor, echipajul a fost nevoit să închidă trapele, captând astfel, fără să vrea, vaporii de etanol în interiorul calei. Pe măsură ce Mary Celeste a intrat în zone cu o climă mai blândă, acești vapori s-ar fi încălzit dincolo de punctul de aprindere al etanolului, care este de doar 13 °C.

Faptul că doar aceste 9 butoaie au permis scurgerea lichidului a creat o acumulare periculoasă într-un spațiu închis. În combinație cu trapele sigilate din cauza vremii severe, cala s-a transformat treptat într-o veritabilă bombă cu ceas.

În acel moment, conform lui Rowbotham, o simplă scânteie – provocată poate de un cărbune aprins, de aprinderea unei pipe sau chiar de frecarea mecanică a unor piese metalice – ar fi fost suficientă pentru a declanșa o explozie rapidă. Un fenomen de o asemenea violență subită ar fi putut determina echipajul îngrozit să fugă de pe navă, sau i-ar fi putut arunca direct peste bord, lăsând vasul părăsit pe ocean. Aspectul cu adevărat crucial al acestei ipoteze chimice este lipsa urmelor de foc: deși flăcările de etanol pot atinge o temperatură uluitoare de 2.000 °C, explozia s-a „terminat într-o secundă”, subliniază Rowbotham, nelăsând timp suficient pentru ca lemnul să se aprindă, după cum arată și publicația ChemistryWorld.

Testarea teoriei: cum să recreezi o explozie invizibilă

Pentru a demonstra că o explozie a vaporilor de etanol ar fi putut să nu lase nicio urmă vizibilă pe Mary Celeste, Rowbotham și Mair au construit un model redus la scara 1:18 al navei.

Experimentul a fost unul extrem de meticulos. Inițial, chimiștii au pulverizat etanol rece în cala modelului, având grijă să mențină temperatura ambientală la valori similare cu aerul înghețat de la momentul în care nava a părăsit New York-ul, în iarna anului 1872. Au folosit un fir electric pentru a genera o scânteie în cală, dar rezultatul a fost nul: nu a avut loc nicio explozie.

Însă repetarea experimentului la temperaturi mai ridicate a schimbat complet regulile jocului. Pentru a recrea climatul mai cald al Insulelor Azore, cercetătorii au încălzit mai întâi etanolul într-o baie de apă și au apelat la încălzitoare cu gaz pentru a aduce modelul din lemn la temperatura potrivită. Momentul în care au pulverizat etanolul încălzit în cală și au aprins amestecul a declanșat o explozie rapidă. Forța suflului a smuls trapa de cală – care era fixată slab – proiectând-o prin încăpere și a provocat deformarea punții navei. Exact cum au prezis, nu au existat absolut deloc semne de ardere sau carbonizare pe modelul din lemn.

Această reacție violentă explică perfect panica instalată la bord:

„Când ai un echipaj de navă care probabil nu era atât de educat, atunci ideea că, în întuneric, vezi brusc o lumină albastră și simți căldură, iar toate ușile se deschid – asta e terifiant”, notează Andrea Sella, chimist la University College London.

Pentru Sella, fascinația acestui caz transcende simpla reacție chimică. „Distracția nu stă în soluție”, explică el. „[Ea] stă în ideea că s-ar putea să te scarpini în cap și să încerci să te transpui în acea perioadă și să te gândești la cât de diferit priveam lumea.”

Interesant este că, în anul 2006, Sella însuși a realizat un experiment similar cu cel condus de Rowbotham și Mair. Noua abordare vine însă cu un plus de acuratețe. „Am îmbunătățit [acum] experimentul profesorului Sella, deoarece el a folosit butan și hârtie, în timp ce noi am folosit lemn și etanol”, explică Rowbotham, precizând că aceste materiale recreează mult mai fidel situația autentică de la bordul navei Mary Celeste. Mergând mai departe, Rowbotham adaugă că intenționează împreună cu colegul său să „reambaleze [experimentul] ca o activitate de popularizare”, un instrument prin care speră să încurajeze gândirea științifică, să îi învețe pe elevi despre amestecurile de combustibili și să demonstreze utilitatea practică a chimiei.

Misterul final rămâne, dar știința ne oferă cel mai plauzibil indiciu de până acum.

„Nu știm exact ce s-a întâmplat după explozie, dar suntem destul de convinși că amestecul de factori care se combină prezintă un caz foarte convingător”, a concluzionat Rowbotham.

Deși destinația finală a marinarilor aruncați în ocean va rămâne cel mai probabil necunoscută, dezlegarea misterului navei Mary Celeste ne reamintește că până și cele mai stranii legende pot găsi, în cele din urmă, o explicație rațională și demonstrabilă.