Timp de peste jumătate de secol, o galaxie îndepărtată, situată la miliarde de ani-lumină, a reprezentat o enigmă pentru astronomi. Cunoscută sub numele de PKS 1424+240, aceasta este un blazar – o galaxie cu o gaură neagră supermasivă extrem de activă în centru, care proiectează jeturi de plasmă în spațiu cu o forță colosală.
Pentru a fi clasificată drept blazar, galaxia trebuie să fie orientată perfect: cu unul dintre jeturi îndreptat direct spre Pământ, ceea ce o face să pară excepțional de strălucitoare. Aici a apărut paradoxul: PKS 1424+240 este unul dintre cei mai luminoși blazari cunoscuți, emițând raze gamma compatibile cu jeturi care par să se deplaseze mai repede decât lumina. Cu toate acestea, viteza observată a jeturilor sale părea mult prea mică pentru a justifica o asemenea intensitate.
„Ochiul lui Sauron”, o enigmă vreme de jumătate de secol
Acum, după 15 ani de observații meticuloase, răspunsul a fost dezvăluit. Folosind o rețea de radiotelescoape (Very Long Baseline Array), o echipă condusă de astronomul Iuri Kovalev de la Institutul Max Planck pentru Radioastronomie a reușit să cartografieze în detaliu câmpurile magnetice ale jetului.
„Când am reconstruit imaginea, arăta absolut uimitor. Nu am mai văzut niciodată ceva asemănător – un câmp magnetic toroidal aproape perfect, cu un jet îndreptat direct spre noi.”, a declarat Kovalev.
Jeturile găurilor negre iau naștere atunci când acestea devorează materie. O parte din acest material, în loc să cadă în gaura neagră, este canalizat de-a lungul liniilor de câmp magnetic și accelerat la viteze apropiate de cea a luminii, fiind apoi expulzat de la polii găurii negre.
Echipa lui Kovalev a analizat datele colectate pentru a observa polarizarea luminii din jet – gradul în care aceasta este „răsucită” de câmpurile magnetice. Rezultatele au arătat o structură magnetică înfășurată în jurul jetului, similară unei ținte de tir. Această configurație a confirmat că, de pe Pământ, privim direct de-a lungul axei jetului.
„Această aliniere provoacă o creștere a luminozității de 30 de ori sau mai mult. În același timp, jetul pare să se miște lent din cauza efectelor de proiecție – o iluzie optică clasică.”, a explicat astronomul Jack Livingston, membru al echipei.
Kovalev adaugă: „Rezolvarea acestei enigme confirmă că nucleele galactice active cu găuri negre supermasive nu sunt doar acceleratori puternici de electroni, ci și de protoni – originea neutrinilor de înaltă energie observați.”
Descoperirile au fost publicate în jurnalul Astronomy & Astrophysics.
