O inscripție bizară, care i-a nedumerit pe oamenii de știință timp de decenii, a fost în sfârșit descifrată, dezvăluind un secret ascuns la vedere: textul grecesc era scris de la dreapta la stânga.
Statuia de bronz a sfinxului, datând din secolul al III-lea, provine din Dacia, o provincie romană care acoperă în mare parte teritoriul României de astăzi. Deși artefactul original a fost furat de un conte european în jurul anului 1848 și nu a mai fost recuperat niciodată, un desen detaliat, care includea și inscripția de pe baza statuii, a supraviețuit. Timp de zeci de ani, cercetătorii au analizat acest desen fără succes, derutați de orientarea neobișnuită a scrierii.
Sfinxul, o figură iconică a antichității, este un simbol al puterii, combinând trăsături precum un cap uman, un corp de leu și aripile unei păsări gigantice. „Pentru creatorii și utilizatorii originali ai artefactului, sfinxul era perceput ca o reprezentare a unei zeități mitice pe care o venerau”, a explicat Peter Revesz, autorul studiului și profesor la Universitatea din Nebraska, într-o lucrare publicată în jurnalul științific Mediterranean Archaeology and Archaeometry.
Mesajul unei inscripții de pe un sfinx antic
„La prima vedere, caracterele pot părea misterioase. Dar, odată ce observi oglindirea, literele devin ușor de recunoscut ca aparținând alfabetului grecesc, unele dintre ele având o formă mai arhaică.”, a spus Revesz.
După o analiză a alfabetelor antice, Revesz a stabilit că mesajul este, de fapt, un poem proto-maghiar scris cu litere grecești. Traducerea acestuia sună ca o poruncă directă: „Iată, privește, venerează: iată leul sfânt”.
Descoperirea este remarcabilă din mai multe motive. „Cultul sfinxului nu făcea parte din mitologia romană principală, care include zeii și zeițele cu care majoritatea oamenilor sunt familiarizați astăzi. Este un caz unic, deoarece această statuie oferă dovezi ale unei religii minoritare din Imperiul Roman, despre care există mult mai puține informații.”, a subliniat Revesz.
Reprezentările acestei zeități au apărut inițial în Egipt și în Orientul Mijlociu în secolul al III-lea î.Hr., răspândindu-se ulterior în întreaga lume mediteraneană.
Textul este neobișnuit și prin forma sa, fiind un poem metric, în contrast cu majoritatea inscripțiilor din acea perioadă, care erau scrise în proză. „Prin utilizarea acestor caracteristici poetice, scribul a ales un text specific, care a fost, de asemenea, construit cu atenție și măiestrie”, a concluzionat Revesz.
