Momentul în care Pământul s-a transformat într-un uriaș bulgăre de zăpadă, descoperit în stânci scoțiene străvechi

Geologii au descoperit dovezi ale momentului în care Pământul s-a transformat într-un uriaș bulgăre de zăpadă, în urma unei perioade de îngheț global profund, ascunse în roci străvechi din Scoția.

Cu sute de milioane de ani în urmă, Pământul a fost cuprins de un îngheț extrem, transformându-se într-o „minge de zăpadă” uriașă. Recent, cercetătorii au găsit roci care marchează acest moment crucial pe un arhipelag îndepărtat din Hebridele Interioare, Scoția.

Pământul s-a transformat într-un uriaș bulgăre de zăpadă

Aceste roci, care datează de acum 720 până la 662 de milioane de ani, oferă o rară înregistrare completă a tranziției de la un mediu tropical cald la un „Pământ bulgăre de zăpadă”, când ghețarii au acoperit întreaga planetă.

Dacă această descoperire va fi confirmată, rocile din Garvellachs ar putea deveni un „vârf de aur” – un marker ce indică tranziția către o nouă eră geologică. Mai exact, aceste roci ar putea arăta momentul în care Pământul a trecut de la perioada Toniană (1 miliard – 720 de milioane de ani în urmă) la perioada Criogeniană (720 de milioane – 635 de milioane de ani în urmă).^[sursa]

„Această tranziție remarcabilă lipsește în multe părți ale lumii, deoarece ghețarii antici au erodat și răzuit rocile de dedesubt. Însă, în Scoția, printr-un adevărat miracol, putem vedea această tranziție.”, a explicat Elias Rugen, cercetător la departamentul de Științe ale Pământului al University College London și autor principal al studiului.^[sursa]

Oamenii de știință cred că în timpul Criogenianului au avut loc două mari evenimente de „Pământ bulgăre de zăpadă”: glaciațiunea Sturtian și glaciațiunea Marinoan. Primul eveniment a fost mai vechi și mai sever, durând aproximativ 57 de milioane de ani, în timp ce cel de-al doilea a durat între 15 și 20 de milioane de ani, fiind mai puțin intens.

Într-un nou studiu, publicat în Journal of the Geological Society of London, cercetătorii au analizat un strat de rocă de 1,1 kilometri grosime, împreună cu un alt strat mai subțire, de 70 de metri grosime, aflat dedesubt.^[studiu]

Cercetătorii au colectat probe din două formațiuni de pe Garvellachs și au analizat cristale minuscule numite zirconi. Zirconii conțin uraniu, un element radioactiv care se descompune lent în plumb, permițând echipei să determine cu precizie vârsta rocilor. Rezultatele au arătat că stratul inferior s-a format în apele tropicale, când Pământul era mult mai cald.

„Aceste straturi înregistrează un mediu marin tropical, unde viața cianobacteriană prospera, dar care a devenit treptat mai rece, marcând sfârșitul a aproape un miliard de ani de climă temperată pe Pământ.”, a explicat Rugen.

Datarea cu zircon a relevat că rocile au fost depuse între 720 și 662 de milioane de ani în urmă – o perioadă care a cuprins tranziția de la Tonianul cald la glaciațiunea Sturtian și perioada Criogeniană.

În iulie 2024, reprezentanți ai Comisiei Internaționale de Stratigrafie, parte a Uniunii Internaționale a Științelor Geologice, au vizitat Garvellachs pentru a evalua dacă situl poate fi desemnat drept marker geologic. Dacă va fi ratificat, situl va fi marcat cu o țepușă de aur.

„Straturile de rocă expuse pe Garvellachs sunt unice la nivel mondial”, a subliniat Rugen.