Dimineața zilei de 13 februarie 2017 părea una absolut banală în terminalul aglomerat al aeroportului internațional din Kuala Lumpur. Ar fi fost ușor să nu remarci un bărbat nord-coreean singur, îmbrăcat într-un tricou polo albastru și blugi, care se îndrepta spre birourile de check-in pentru zborul său către Macao.
În timp ce trecea pe lângă o coloană, cu un rucsac aruncat peste umăr, o femeie s-a apropiat de el și i-a șters o substanță uleioasă pe față. În secunda următoare, o altă femeie a venit din spate, i-a acoperit ochii cu mâinile, apoi le-a coborât peste gura lui, și-a cerut scuze și a dispărut rapid. Totul a durat câteva secunde, fiind surprins de camerele de supraveghere ca o interacțiune ciudată, dar minoră.
În mai puțin de 20 de minute, bărbatul era mort. Călătorul era Kim Jong-nam, fratele vitreg al lui Kim Jong-un, actualul președinte al Coreei de Nord, ucis cu agentul neurotoxic VX — una dintre cele mai mortale arme chimice din lume.
Kim Jong-un și-a executat propriul frate: o execuție în stil „James Bond”
Asasinatul a fost orchestrat cu o precizie chirurgicală. În timp ce atacul era pus în aplicare, cel puțin patru agenți nord-coreeni se ascundeau în apropiere pentru a asista la uciderea publică și pentru a fi pregătiți cu un plan de rezervă în cazul în care ceva nu mergea bine.
Imediat după atac, acești agenți au trecut prin punctele de control ale serviciului de imigrare și s-au îmbarcat în zboruri către alte țări, însoțiți de un diplomat nord-coreean. Rutele lor de zbor către Phenian au fost calculate cu atenție pentru a evita orice țară care ar fi putut să le interzică aterizarea sau să îi aresteze.
„Motivul pentru care s-a făcut public este acela de a lăsa o carte de vizită, pentru a arăta lumii că Kim Jong-un nu se teme să folosească o armă de distrugere în masă într-un aeroport internațional aglomerat”, a declarat Vipin Narang, profesor de științe politice la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT).
Capcana „farsei” de pe YouTube
În mod incredibil, persoanele judecate pentru crimă nu au fost agenții statului, ci două foste escorte: Siti Aisyah din Indonezia și Doan Thi Huong din Vietnam. Mărturiile lor au dezvăluit o manipulare psihologică diabolică. Femeile fuseseră pregătite timp de luni de zile, fără știrea lor, ca ucigașe, crezând că fac o farsă pentru…o emisiune japoneză de pe YouTube.
Mecanismul de manipulare folosit de serviciile secrete nord-coreene a fost o capcană psihologică bazată pe condiționare și desensibilizare. Timp de câteva luni, Siti Aisyah și Doan Thi Huong au fost recrutate separat și plătite să execute ceea ce ele credeau a fi „farse” pentru un canal japonez de YouTube, exersând pe străini în centre comerciale și aeroporturi prin ungerea feței acestora cu loțiuni inofensive.
Această rutină a creat o falsă stare de siguranță și banalitate; în dimineața asasinatului, când agenții le-au înmânat substanța uleioasă, femeile au acționat convinse că urmează o altă scenetă de comedie, fără să bănuiască nicio secundă că lichidul fusese înlocuit cu agentul neurotoxic VX. Această metodă a transformat, practic, doi civili neștiutori în „containere de livrare” pentru o armă chimică de distrugere în masă.
Din punct de vedere al intelligence-ului, recrutarea unor „civili neștiutori” reprezintă o evoluție tactică majoră față de atentatul din 1983 (Rangoon). Această metodă oferă „negare plauzibilă” regimului. Dacă agenții sunt capturați, statul este direct incriminat; dacă niște civili străini sunt capturați, procesul devine o nebuloasă diplomatică și juridică, exact așa cum s-a întâmplat în Malaysia. Aceasta este „arma hibridă” perfectă: ieftină, eficientă și aproape imposibil de pedepsit la nivel de stat.
După un proces lung, în martie 2019, acuzațiile împotriva lui Siti au fost retrase. Doan, rămasă singura acuzată de crimă, a acceptat în final o înțelegere: a pledat vinovată pentru o acuzație mai ușoară, de „vătămare corporală cu o armă periculoasă”, primind 3 ani și 4 luni de închisoare în locul pedepsei obligatorii cu moartea prin spânzurare.
La auzul sentinței care urma să o elibereze în luna mai datorită reducerilor de pedeapsă, Doan a declarat simplu în fața instanței: „Sunt fericită”.
Criza ostaticilor și diplomația din culise
Uciderea lui Kim Jong-nam a declanșat o criză diplomatică fără precedent. Malaysia a expulzat ambasadorul nord-coreean și a refuzat să predea cadavrul. Phenianul a răspuns brutal: a luat ostatici toți cetățenii malaezieni aflați în Coreea de Nord.
Treptat, „diplomația din culise” a preluat controlul. Președintele Indoneziei, Jokowi, s-a întâlnit de două ori în 2018 cu prim-ministrul malaezian, Mahathir Mohamad, pentru a face presiuni pentru eliberarea lui Siti. Un ordin semnat de procurorul general invoca „relațiile bune” dintre cele două țări pentru achitarea ei. Experții cred însă că interesele politice au cântărit mai mult decât justiția.
„Ceea ce este clar acum este că guvernul malaysian a considerat că refacerea relațiilor dintre Phenian și Kuala Lumpur era mai importantă decât justiția pentru asasinarea lui Kim Jong-nam. Statutul lui Kim Jong-un este în creștere acum că se întâlnește cu președintele SUA, cu prim-ministrul vietnamez și cu liderii din regiune, iar Malaysia dorește, de asemenea, să participe la aceste discuții”, a explicat dr. Nam Sung-wook, profesor la Universitatea Coreea.
Dincolo de politică, banii au jucat un rol crucial. Un raport ONU din martie a indicat Malaysia drept unul dintre principalii vinovați pentru încălcarea embargoului asupra armelor și a sancțiunilor financiare împotriva Coreei de Nord.
„Unii membri ai partidului de guvernământ sunt profund implicați în rețele financiare care sunt parțial nord-coreene, astfel încât guvernul nu dorește în mod evident să se îndepărteze de Coreea de Nord cu acest proces care se prelungește; acest lucru le-ar costa bani și le-ar provoca jenă și poate chiar sancțiuni internaționale”, a declarat dr. Remco Breuker, expert în Coreea de Nord la Universitatea Leiden.
Cine a fost Kim Jong-nam? De la Disneyland la dizgrație
Născut în anul 1971, fiul mai mare al lui Kim Jong-il, el era destinat să conducă țara. Însă educația la un internat elvețian i-a insuflat o pasiune pentru articolele de lux și un stil de viață „decadent”.
Momentul decisiv al căderii sale a avut loc în anul 2001, când a fost arestat în Japonia încercând să intre cu un pașaport fals pentru a vizita Tokyo Disneyland — un incident care a făcut de rușine familia. Ulterior, el a vorbit public despre necesitatea reformei politice și economice în țara sa.
Deși trăia în exil, era încă văzut ca un rival pentru Kim Jong-un. După două tentative eșuate de asasinat în anii 2010 și 2012, Kim Jong-un a fost suspectat că a dat ordinul final pentru eliminarea fratelui său.
Impactul asupra dizidenților
Asasinatul a servit drept un avertisment sângeros pentru dezertorii de rang înalt, precum Thae Yong-ho, fostul ambasador în Marea Britanie. Măsura a funcționat: Thae și alții și-au anulat imediat aparițiile publice și au păstrat un profil discret de atunci.
Recrutarea unor femei nevinovate a fost o strategie calculată pentru a evita repetarea eșecului din 1983 (atentatul din Rangoon, Birmania), când ofițerii nord-coreeni au fost capturați. De data aceasta, autorii reali din Phenian — identificați definitiv de SUA și Coreea de Sud — nu au suferit nicio pedeapsă.
„Spălarea păcatelor” unui regim
Concluziile experților sunt sumbre. Deși dovezile vinovăției regimului sunt clare, contextul internațional a oferit Phenianului o ieșire onorabilă.
„Te-ai aștepta la repercusiuni pentru Coreea de Nord, dar având în vedere primirea călduroasă de care a avut parte Kim Jong-un când s-a dus la Singapore și apoi în Vietnam pentru summiturile nucleare cu Trump, nu, nu cred. Comunitatea internațională este foarte bună la a spăla păcatele Coreei de Nord pentru ei”, a adăugat Breuker.
Verdictul final al lui Remco Breuker despre soarta femeilor și viitorul regimului este unul care ar trebui să ne îngrijoreze pe toți: „Nu cred că Coreea de Nord a fost interesată în vreun fel de eliberarea sau executarea acestor femei, pentru ei totul s-a terminat demult. Coreea de Nord nu a fost pusă sub acuzare, persoanele implicate în crimă au părăsit țara imediat după aceea, așa că au scăpat nepedepsite. După cum au arătat asasinatul și acest proces, ei pot acționa cu o impunitate aproape totală și probabil vor face acest lucru din nou.”
Privind înapoi după aproape un deceniu, asasinarea lui Kim Jong-nam nu a fost doar o reglare de conturi, ci un test de stres pentru ordinea internațională. Faptul că Malaysia a prioritizat refacerea legăturilor economice în detrimentul unei condamnări ferme pentru utilizarea armelor chimice (VX) a transmis un semnal periculos altor actori statali.
