O veche enigmă evolutivă – de ce oamenii, spre deosebire de majoritatea animalelor, nu își pot produce propria vitamină C – ar putea avea un răspuns neașteptat. O nouă cercetare sugerează că această pierdere genetică, departe de a fi un simplu accident, ar fi putut oferi strămoșilor noștri un avantaj crucial în lupta împotriva unor paraziți periculoși.
Explicația standard, prezentată în manualele de biologie, susține că am pierdut această capacitate deoarece dieta primatelor era suficient de bogată în fructe, făcând producția internă redundantă. Acum aproximativ 60-70 de milioane de ani, o mutație a dezactivat gena GULO, responsabilă pentru sinteza vitaminei C. În lipsa unui dezavantaj, selecția naturală nu a mai protejat gena, iar aceasta a dispărut – un eveniment considerat neutru din punct de vedere evolutiv.
Totuși, această teorie nu explică de ce multe alte specii cu diete bogate în vitamina C, precum anumiți lilieci sau cobaii, au păstrat o genă GULO funcțională. În anul 2017, o echipă condusă de Michalis Agathocleous de la University of Texas Southwestern Medical Center a descoperit că vitamina C joacă un rol esențial în funcționarea celulelor stem hematopoietice, ridicând noi semne de întrebare.
O legătură neașteptată: Vitamina C și paraziții
Dacă producția internă oferă beneficii, precum menținerea unui nivel constant de vitamina C în sânge, de ce am renunța la ea? O posibilă explicație este că, uneori, pierderea unei trăsături poate oferi protecție împotriva bolilor. Echipa lui Agathocleous a observat că viermii paraziți care provoacă schistosomiaza depun mai multe ouă atunci când gazda are un nivel ridicat de vitamina C.
Dovada din laborator: abilitatea de a produce Vitamina C și supraviețuirea
Pentru a testa această ipoteză, cercetătorii au modificat genetic șoareci pentru a le elimina gena GULO. Când au fost infectați cu parazitul și hrăniți cu o dietă săracă în vitamina C, acești șoareci au supraviețuit și nu au dezvoltat simptome severe, deoarece paraziții nu au mai putut depune ouă. În contrast, șoarecii normali, capabili să producă vitamina C, au dezvoltat infecții fatale, majoritatea murind.
„Ceea ce am făcut este să furnizăm dovezi că există un beneficiu”, a afirmat Agathocleous. Deși este imposibil de demonstrat cu certitudine ce s-a întâmplat cu zeci de milioane de ani în urmă, rezultatele fac plauzibilă ideea unei selecții pozitive pentru pierderea genei.
Această descoperire se aliniază cu teorii recente care sugerează că pierderea unor căi metabolice costisitoare poate fi un compromis evolutiv avantajos. Dacă o sursă de nutrienți din mediu este sigură, renunțarea la producția internă poate elibera resurse și poate modifica răspunsul imunitar în moduri benefice. În cazul strămoșilor noștri, dependența de fructe ar fi putut fi un preț mic de plătit pentru o rezistență sporită la paraziți.
„Deși multe manuale afirmă că aceasta ar putea fi o situație de tip «folosești sau pierzi» pentru gena GULO, mulți oameni de știință, inclusiv eu, cred că există dovezi suficiente pentru a susține un avantaj evolutiv al acestei pierderi genetice. Protecția împotriva paraziților ar putea fi unul dintre acestea.”, a declarat Deborah Good de la Virginia Tech.
Studiul este publicat pe serverul bioRxiv.
