S-au detectat semne timpurii ale elementelor fundamentale vieții pe asteroidul Bennu, o descoperire care ne oferă piese lipsă din puzzle-ul originii noastre cosmice.
În ultimele luni, atenția publicului s-a îndreptat, probabil, către misterioasa cometă 3I/ATLAS – pe care NASA o clasifică drept asteroid, în timp ce un cercetător de la Harvard speculează că ar putea fi o sondă extraterestră. Totuși, sperăm că nu ați uitat complet de asteroidul Bennu.
Această rocă spațială, cu o lățime de 500 de metri, a fost considerată la un moment dat cel mai periculos obiect de acest tip, având o șansă de 1 la 2.700 de a lovi Pământul între anii 2175 și 2199. Dar, dincolo de potențialul său distructiv, Bennu s-a dovedit a fi o mină de aur științifică.
În anul 2016, agenția spațială americană a lansat misiunea OSIRIS-REx, reușind să colecteze probe de pe roca spațială în formă de titirez patru ani mai târziu, în anul 2020. Aceste eșantioane prețioase, vechi de 4,5 miliarde de ani, au aterizat în siguranță în Utah în anul 2023, iar de atunci oamenii de știință lucrează neîncetat pentru a le descifra secretele.
Se pare că asteroidul ne oferă indicii cruciale despre formarea sistemului solar timpuriu. Mai mult, conform NASA, datele sugerează posibilitatea existenței vieții în universuri dincolo de al nostru.
Care sunt primele semne de „viață” pe asteroidul Bennu?
Analizele au relevat faptul că Bennu conține glucoză, un zahăr cu șase atomi de carbon și un element constitutiv esențial al vieții așa cum o cunoaștem. Aceasta marchează o premieră absolută: este prima dată când glucoza este descoperită într-un material extraterestru.
Această descoperire recentă înseamnă că asteroidul posedă toate componentele necesare pentru a forma ARN-ul, o moleculă vitală prezentă în toate celulele vii, care acționează ca un mesager pentru ADN. Lista ingredientelor identificate include un zahăr cu cinci atomi de carbon numit riboză, precum și aminoacizi, nucleobaze, acizi carboxilici și fosfați, arată Space.com.
Acest lucru demonstrează că multe dintre elementele constitutive ale vieții erau deja răspândite în sistemul solar timpuriu, explică cercetătorii NASA.
Un detaliu fascinant este absența dezoxiribozei (zahărul din ADN), în contrast cu prezența ribozei. Această discrepanță sugerează că riboza ar fi putut fi mult mai comună decât dezoxiriboza în mediile primordiale ale sistemului solar.
Ce înseamnă asta pentru apariția vieții pe Pământ?
Absența dezoxiribozei și abundența ribozei susțin puternic „ipoteza lumii ARN”. Această teorie propune că ARN-ul a fost, cel mai probabil, prima moleculă genetică și catalitică importantă, precedând apariția ADN-ului și a proteinelor.
Mai mult, prezența glucozei implică faptul că o sursă majoră de energie pentru viața terestră exista deja în materialele din sistemul solar timpuriu. Aceste ingrediente ar fi putut fi livrate pe Pământul primitiv prin intermediul meteoriților, un concept cunoscut sub numele de ipoteza panspermiei.
Daniel Glavin, om de știință la NASA și co-cercetător al misiunii OSIRIS-REx, și-a exprimat entuziasmul cu privire la aceste rezultate: „Devin din ce în ce mai optimist că am putea găsi viață în afara Pământului, chiar și în propriul nostru sistem solar”.
Totuși, Glavin a ținut să facă o distincție clară: deși proba de pe Bennu conține toate elementele chimice necesare pentru a produce proteine și acizi nucleici, nu am găsit încă dovezi directe ale existenței vieții pe asteroid.
„Cred că acest lucru va deschide o mulțime de noi domenii de cercetare, provocându-i pe oameni să afle de ce aceste elemente constitutive nu au evoluat către ceva mai complex în interiorul acestui asteroid părinte gigant”, a adăugat Glavin.
În concluzie, asteroizii și meteorii ar fi putut juca rolul unor „grădinari cosmici”, însămânțând Pământul primitiv – și posibil alte lumi – cu toate ingredientele necesare pentru a da naștere vieții.
Mai simte cineva fiorul existențialismului?
