Un embrion uman, crioconservat timp de 30 de ani și jumătate, a dus la nașterea cu succes a unui copil, stabilind ceea ce ar putea fi un nou record mondial pentru cel mai longeviv embrion viabil.
Conform unei relatări exclusive a jurnalistei Jessica Hamzelou pentru MIT Technology Review, nou-născutul a fost conceput în Statele Unite în mai 1994, în urma unei proceduri de fertilizare in vitro (FIV) realizată de un cuplu, și s-a născut pe 26 iulie 2024 în familia altui cuplu. Timp de trei decenii, embrionul a rămas suspendat în timp, un paradox biologic al tinereții și vechimii.
Mama biologică, Linda Archerd, împreună cu soțul ei de la acea vreme, au decis să crioconserveze embrionii rămași în urma unei proceduri FIV din anii ’90, după ce au avut o fiică. Zeci de ani mai târziu, Archerd a hotărât să doneze cei trei embrioni rămași. Lindsey și Tim Pierce sunt cuplul care a beneficiat de generozitatea ei.
„Nu ne-am propus să doborâm vreun record. Ne doream doar să avem un copil.”, a declarat Lindsey pentru MIT Technology Review.
Recordul anterior era deținut de un set de gemeni născuți în 2022, proveniți din embrioni crioconservați în SUA pentru puțin peste 30 de ani.
Embrion înghețat 30 de ani: granițele etice și tehnologice
Această nouă adopție record a fost facilitată de o clinică de fertilitate din Tennessee, condusă de endocrinologul reproductiv John Gordon. Motivată de convingerile sale religioase, clinica lui Gordon promovează ideea că fiecare embrion merită o șansă la viață.
Clinicile de fertilitate din SUA, precum cea a lui Gordon, împing limitele tehnologiei FIV, transferând embrioni congelați care nu ar fi acceptați în alte părți ale lumii. Legislația variază semnificativ la nivel global: în Australia, embrionii pot fi congelați pentru maximum cinci ani, în timp ce Regatul Unit permite o perioadă de până la 55 de ani.
În Statele Unite, însă, nu există o limită legală pentru durata crioconservării. Această situație a dus la acumularea unui număr mare de embrioni nerevendicați, estimat la 1,5 milioane, ceea ce ridică probleme etice complexe, deoarece aceștia nu pot fi donați pentru reproducere sau cercetare fără consimțământ.
„Sunt cifre uluitoare, care cresc în fiecare an, fără a exista în prezent mijloace etice sau legale clare pentru a ajunge la o soluție practică”, scria biochimista Shina Caroline Lynn Kamerlin într-un articol din 2024.
În România, embrionii nu au o limită de păstrare
În România, la momentul actual, nu există o lege specifică care să impună o durată maximă exactă (un număr fix de ani) pentru crioconservarea embrionilor, spre deosebire de alte țări care au limite clare.
Practica generală, aliniată cu normele europene, este că perioada maximă de stocare este stabilită la nivelul fiecărei clinici de fertilitate în parte. Aceste clinici își definesc propriile protocoale interne bazate pe date științifice, standarde de bune practici și tehnologia pe care o folosesc.
Prin urmare, decizia privind durata crioconservării aparține cuplului, în acord cu regulamentul intern al clinicii unde se realizează procedura.
O nouă eră a „adopției” de embrioni
În ultimii ani, clinicile au început să dezghețe și să transfere embrioni din ce în ce mai vechi. O consecință a acestui fenomen este că unii nou-născuți au frați biologici cu zeci de ani mai mari. Fiul familiei Pierce, de exemplu, a fost conceput în aceeași perioadă cu fiica biologică a lui Archerd, ceea ce înseamnă că sora lui este cu aproximativ 30 de ani mai în vârstă.
Adopția a fost realizată prin programul Snowflakes, administrat de agenția Nightlight Christian Adoptions. Beth Button, directoarea executivă a programului, a estimat pentru MIT Technology Review că „peste 90% dintre clinicile din SUA nu ar fi acceptat acești embrioni”, parțial din cauza vechimii lor.
Tehnicile FIV au evoluat considerabil, iar metodele mai vechi de stocare pot face procesul de dezghețare mai dificil cu tehnologia modernă. Există, de asemenea, îngrijorări legate de viabilitate. Un studiu retrospectiv amplu din 2022, realizat în China, a sugerat că o perioadă prelungită de stocare poate afecta negativ rata de supraviețuire a embrionilor, deși nu pare să influențeze semnificativ sănătatea nou-născuților.
Cu toate acestea, cercetările pe acest subiect sunt încă neconcludente, alte studii negăsind o corelație între durata crioconservării și supraviețuirea embrionilor. Majoritatea acestor analize se bazează, însă, pe embrioni congelați pentru perioade mult mai scurte de 30 de ani. Între timp, clinicile de fertilitate din SUA continuă să testeze limitele acestei tehnologii care oferă viață, fără a fi identificat încă un prag maxim.
