Cântărea doar 283 de grame, aproximativ cât o bucată de săpun. Când s-a născut, cu 133 de zile prea devreme, șansele lui de supraviețuire erau, statistic, aproape nule. Astăzi, Nash Keen nu doar că și-a sărbătorit prima aniversare, dar a intrat în Cartea Recordurilor Guinness. Aceasta nu este doar o poveste despre un miracol, ci despre decizia aproape imposibilă luată de părinții săi și despre calmul unei echipe medicale care a rescris limitele posibilului.
Nash este, în cuvintele mamei sale, Mollie Keen, un bebeluș fericit cu o personalitate puternică. „Este un băiețel foarte hotărât și curios, care zâmbește tot timpul,” povestește ea. După șase luni petrecute în secția de terapie intensivă neonatală, ai crede că ar fi fragil. Dar realitatea este exact pe dos, un mic luptător care a dormit aproape toată noaptea de când a ajuns acasă, arată People.com.
O decizie la limita imposibilului: cel mai prematur copil
Pentru părinții Mollie și Randall Keen, drumul a fost marcat de o durere profundă. Prima lor sarcină s-a încheiat cu o pierdere, moment în care Mollie a aflat că o afecțiune medicală i-ar putea face dificilă ducerea unei sarcini la termen. Când controlul de la 20 de săptămâni cu Nash a arătat că era deja dilatată, teama s-a reinstalat.
În mod normal, protocoalele medicale sunt reticente în a interveni pentru bebelușii născuți înainte de 22 de săptămâni de gestație. Șansele sunt pur și simplu prea mici. Însă Mollie a descoperit că echipa de la Spitalul Universitar Stead Family Children’s Hospital din Iowa avea o altă abordare: efectuau măsuri de salvare a vieții chiar și la 21 de săptămâni. Cu ajutor medical, a reușit să amâne nașterea până exact la acest prag critic.
Încrederea, ingredientul secret
Următoarele luni au fost un carusel de emoții și temeri. Însă un detaliu a făcut toată diferența pentru părinți: atitudinea echipei medicale. „Unul dintre lucrurile pe care le-am remarcat la echipa medicală este că erau foarte calmi. Am învățat să îi observăm. Și dacă medicii și asistentele nu erau speriați, nu aveam niciun motiv să fim speriați.” își amintește Mollie.
Această încredere nu a fost construită pe promisiuni goale. Dr. Malinda Schaefer, medicul care l-a adus pe lume pe Nash, a fost radical de transparentă cu privire la riscuri. Ea a explicat clar șansele minime de supraviețuire și probabilitatea unor complicații grave.
„În cele din urmă, nu eu sunt cea care trăiește cu consecințele deciziilor părinților, așa că este foarte important pentru mine să am discuții sincere și deschise cu părinții, astfel încât aceștia să se simtă pe deplin informați pentru a lua cea mai bună decizie pentru ei și pentru familia lor”, a explicat Dr. Schaefer.
Această onestitate fundamentală a fost piatra de temelie care le-a permis părinților să ia o decizie informată și să meargă mai departe cu speranță, nu cu iluzii.
Un an mai târziu: progres, nu perfecțiune
Astăzi, la un an de la nașterea sa, Nash este dovada vie a acelei decizii. Progresul său, spun medicii, este remarcabil. Da, provocările există și sunt parte din realitatea unui copil născut extrem de prematur, conform Medical Express.
- Respiră cu ajutorul oxigenului;
- Este hrănit exclusiv printr-un tub, deși se pregătește să încerce alimente piure;
- Are o mică malformație cardiacă, despre care medicii sunt optimiști că se va corecta odată cu creșterea.
Încă nu se târăște, dar se rostogolește cu entuziasm și, cel mai important, „învață să stea în picioare, ceea ce este minunat,” spune mama lui. „Are multă forță în picioare.”
Povestea lui Nash Keen, cel mai prematur bebeluș supraviețuitor din lume, este mai mult decât un record. Este o fereastră către o nouă frontieră a medicinei și un memento puternic că, uneori, cele mai mari minuni sunt construite pe o fundație de curaj, știință și, mai presus de toate, încredere.
