Dacă v-ați imaginat un sfârșit dramatic pentru neanderthalieni – un genocid preistoric sau o eră glaciară catastrofală – un nou studiu sugerează o variantă mult mai… intimă. Este posibil ca aceștia să nu fi dispărut niciodată în sensul clasic, ci pur și simplu să fi fost absorbiți de strămoșii noștri Homo sapiens prin încrucișare.
Folosind modele matematice pentru a analiza fluxul de gene dintre populațiile preistorice, cercetarea concluzionează că, în loc să fie învinși, neanderthalienii s-au întrepătruns cu Homo sapiens timp de zeci de mii de ani. Pe măsură ce generațiile treceau și populația de Homo sapiens (mult mai numeroasă) continua să migreze, ADN-ul neanderthalian a fost pur și simplu diluat în fondul genetic uman, până când descendența lor distinctă a dispărut.
Neanderthalienii nu au dispărut: mai degrabă asimilare decât genocid
Această idee contrazice multe dintre teoriile populare, care pictează un tablou mult mai brutal. Unii cercetători au susținut că Homo sapiens i-a vânat până la extincție într-un genocid preistoric, în timp ce alții cred că specia noastră i-a depășit pur și simplu în competiția pentru hrană și resurse. Desigur, epidemiile de boli și schimbările climatice sunt, de asemenea, adesea invocate ca fiind cuiul final în sicriu.
Dar acest studiu recent, publicat în revista Scientific Reports, sugerează că finalul a fost mult mai neclar. Practic, ei nu au dispărut ca pasărea Dodo, vânată până la ultimul exemplar, ci mai degrabă s-au „împerecheat până la dispariție”.
O urmă care trăiește și astăzi
„În loc de o dispariție bruscă, modelul nostru sugerează că ciclurile repetate de imigrare a H. sapiens, care au dus la diluarea genelor neanderthalienilor, ar putea explica dispariția neanderthalienilor și modelele observate ale ascendenței neanderthaliene în populațiile umane moderne”, scriu autorii studiului, conform IFL Science.
Cercetătorii adaugă că, „deși și alți factori ar fi putut contribui la declinul neanderthalienilor, rezultatele noastre evidențiază amestecul genetic ca un posibil mecanism cheie care a dus la dispariția lor”.
Și într-un sens cât se poate de real, urmele neanderthalienilor sunt încă printre noi. Genele lor sunt încă active în genomul uman modern, în special la persoanele de origine europeană. Acest ADN străvechi nu este doar o relicvă; el ne influențează în mod activ sănătatea, afectând riscul de depresie, atacuri de cord și o serie de alte afecțiuni.
Deci… au dispărut sau nu?
„Sfârșitul” poveștii neanderthalienilor ne obligă să regândim ce înseamnă cu adevărat ca o specie să „dispară”. Dacă ADN-ul lor continuă să trăiască și să funcționeze în interiorul nostru, mai putem spune că au dispărut?
Este oarecum ca paradoxul navei lui Tezeu: dacă înlocuiești fiecare scândură a unei nave, una câte una, mai este aceeași navă? Poate că umanitatea însăși este un mozaic de astfel de fragmente ancestrale, amestecate subtil și sfidând orice clasificare rigidă.
