Morminte antice din Azerbaidjan, vechi de 4.000 de ani, au scos la iveală schelete de femei îngropate alături de arme mortale, precum săgeți ascuțite, pumnale și buzdugane. Descoperirea consolidează teoria conform căreia amazoanele, legendarele femei războinice din mitologia greacă, nu au fost doar un mit, ci o realitate a Epocii Bronzului.
În legendele Greciei antice, consemnate pentru prima dată de Homer, amazoanele erau o societate de femei luptătoare redutabile, care trăiau la nord-est de lumea greacă. Poveștile despre ele sunt spectaculoase — eroul Heracles a fost însărcinat să fure centura magică a reginei amazoane Hippolyta, în timp ce Ahile a ucis o altă regină, Penthesilea, în luptă, doar pentru a se îndrăgosti de ea în momentul morții.
Acum, arheologia aduce la lumină dovezi concrete care susțin existența acestor femei. Săpăturile dintr-o necropolă din Nakhchivan, Azerbaidjan, au dezvăluit morminte în care femeile au fost înmormântate nu doar cu bijuterii, ci și cu un arsenal complet: vârfuri de săgeți, un pumnal de bronz și un buzdugan.
„Acest lucru arată că există adevăr în spatele miturilor și legendelor Greciei antice”, a declarat istoricul Bettany Hughes pentru The Observer.
Amazoanele au existat cu adevărat? Un model de dovezi în Caucaz
Descoperirea din Azerbaidjan nu este un caz izolat. Ea se adaugă unui număr tot mai mare de dovezi care conturează o cultură a femeilor războinice ce se întindea pe o vastă arie geografică.
În anul 2019, arheologii au descoperit în Rusia rămășițele a patru femei îngropate cu vârfuri de săgeți și sulițe. În anul 2017, în Armenia, a fost găsit scheletul unei femei care murise în luptă, cu un vârf de săgeată încă înfipt în picior. Iar la începutul anilor 1990, lângă granița cu Kazahstanul, a fost dezgropată o femeie alături de un pumnal.
„O [civilizație] nu este alcătuită dintr-un singur mormânt. Dacă vorbim despre o cultură care traversează Caucazul și stepa, așa cum spuneau toți anticii, este evident că avem nevoie de alte rămășițe.”, a explicat Hughes.
Scris în oase: o viață de luptă și călărie
Analiza scheletelor oferă detalii fascinante despre stilul de viață al acestor femei. Potrivit lui Hughes, multe dintre oase prezintă semne clare ale unei vieți dedicate luptei.
„Degetele lor sunt deformate din cauza folosirii intense a săgeților. Modificările articulațiilor degetelor nu ar fi apărut doar din vânătoare. Este vorba de o practică intensă și îndelungată.”, a observat ea.
Mai mult, oasele lor trădează o viață petrecută în șa. „Pelvisul femeilor este practic deschis din cauza călăritului. Oasele lor sunt modelate de stilul lor de viață”, a adăugat Hughes. Chiar și bijuteriile găsite, cum ar fi colierele din cornalină, o piatră semiprețioasă, sugerează un statut social înalt. „Se vede adesea la marile preotese sau zeițe. Așadar, este un semn al statutului femeilor, la fel ca și capetele de buzdugane.”
Aceste descoperiri vor fi prezentate în detaliu într-un nou serial al postului de televiziune Channel 4, intitulat „Bettany Hughes’ Treasures of the World”. Într-un episod, Hughes călătorește în Khinalig, cel mai înalt sat locuit din Europa, situat în Munții Caucaz. Acolo, tradiția orală pare să confirme dovezile arheologice.
Locuitorii i-au povestit: „Toate bunicile noastre au luptat. Bărbații erau plecați cu turmele. Femeile își acopereau întotdeauna fețele pentru a lupta, exact cum spun sursele antice, astfel încât oamenii nu știau dacă erau femei sau bărbați”.
