O descoperire bizară a pus pe jar autoritățile din Australia de Vest, după ce un obiect misterios, care pare a fi un fragment de deșeu spațial, a fost găsit pe un drum izolat din regiunea Pilbara. Potrivit poliției locale, obiectul era încă în flăcări la momentul găsirii, un detaliu confirmat de imagini și considerat extrem de neobișnuit de către specialiști.
Profesorul Steven Tingay de la Universitatea Curtin, un expert recunoscut în domeniul deșeurilor spațiale, a declarat pentru IFLScience că, deși este prudent, imaginile indică fără îndoială că obiectul ardea în momentul impactului cu solul. „Nu am mai văzut așa ceva până acum”, a recunoscut Tingay. El avertizează că, pe fondul creșterii exponențiale a lansărilor spațiale, astfel de fenomene ar putea deveni mult mai frecvente.
Un deșeu spațial în flăcări aduce noi riscuri la sol
Deși riscul ca o persoană să fie lovită direct de un deșeu spațial este „foarte mic”, Tingay subliniază un pericol mult mai plauzibil și trecut cu vederea: incendiile. Un obiect incandescent care aterizează într-o pădure uscată ar putea declanșa un incendiu de vegetație devastator. Suprafața acoperită de păduri este considerabil mai mare decât cea ocupată de oameni, ceea ce schimbă fundamental calculul probabilităților.
La acest risc se adaugă și potențiala toxicitate. „Unele dintre aceste obiecte pot conține materiale destul de periculoase”, a explicat Tingay. În mod normal, sfatul este ca oamenii să nu atingă obiectele suspecte de a fi deșeuri spațiale. Însă, un obiect în flăcări ar putea elibera fum toxic, motiv pentru care recomandarea este clară: „stați departe de el și sunați la poliție”.
Originea misterioasă și provocările identificării acestor resturi spațiale
Originea obiectului rămâne, deocamdată, un mister. Dr. Alice Gorman, cunoscută ca „Dr Space Junk”, de la Universitatea Flinders, a sugerat pentru The Guardian că „pare a fi a patra treaptă a unei rachete Jielong. Una a fost lansată la sfârșitul lunii septembrie”.
Cu toate acestea, profesorul Tingay ezită să speculeze în lipsa unor date concrete. „Nu a existat niciun avertisment de reintrare, niciun semn de reintrare controlată”, a subliniat el, adăugând că nicio țară sau companie nu și-a asumat responsabilitatea. Identificarea componentelor pentru a găsi producătorul este cea mai bună cale de urmat, dar este un proces „destul de dificil”, complicat și mai mult de degradarea provocată de foc.
Cel mai probabil, obiectul a aterizat în timpul zilei, într-o zonă slab populată, aproape de coastă, ceea ce înseamnă că ar fi putut la fel de bine să cadă în ocean, nevăzut. Rețeaua Desert Fireball, care monitorizează astfel de evenimente, nu acoperă zona respectivă.
Echipa lui Tingay de la Centrul Internațional pentru Cercetări Radioastronomice (ICRAR) folosește radiotelescoape pentru a detecta și monitoriza obiecte pe orbită, contribuind la „conștientizarea situației spațiale”. Acest fragment carbonizat, aterizat în mijlocul unui drum, devine astfel mai mult decât o curiozitate; este o demonstrație practică a motivului pentru care munca de monitorizare a ICRAR este vitală, subliniind urgența de a trece de la o detectare reactivă a acestor pericole la un sistem proactiv de predicție și avertizare.
„Se pare că a aterizat în flăcări în mijlocul unei șosele. Asta se apropie puțin prea mult de casă.”, a spus Tingay.
Istoria recentă oferă câteva precedente notabile. În anul 1979, după ce stația spațială Skylab s-a prăbușit în Australia de Vest, comitatul Esperance a trimis NASA o factură simbolică pentru aruncarea deșeurilor. Cu un an înainte, Canada s-a confruntat cu o situație mult mai gravă, când un satelit rusesc radioactiv s-a prăbușit pe teritoriul său, costurile de curățare nefiind acoperite complet de despăgubiri.
Aceste precedente istorice, deși rezolvate punctual, subliniază o provocare majoră a noii ere spațiale: proliferarea actorilor privați. Dacă în trecut responsabilitatea revenea unor state, acum vidul legislativ cu privire la miile de sateliți comerciali lansați anual transformă fiecare reintrare necontrolată, precum cea din Pilbara, într-un test de stres pentru un drept internațional nepregătit.
Dincolo de riscurile tehnice și de mediu, incidentul din Pilbara aduce în prim-plan o nouă dimensiune a vulnerabilității pentru comunitățile izolate. Pentru locuitorii acestor regiuni, cerul nu mai este doar un spectacol astronomic, ci devine o sursă de risc imprevizibil, o realitate care schimbă fundamental percepția umană asupra siguranței și a spațiului de deasupra noastră.
