Gândește-te la ultima oară când ai fost într-un aeroport. La zumzetul constant, la panourile de zboruri, la avioanele care decolează într-un balet tehnologic perfect orchestrat. Acum, imaginează-ți că ecoul invizibil al acestei activități banale călătorește cu viteza luminii, străbătând vidul cosmic. Și că, la ani-lumină distanță, o altă civilizație tocmai l-a detectat.
Nu, nu este scenariul unui film. Conform unor cercetări recente, cele mai puternice și mai clare semnale radio pe care le emitem în mod constant în Univers nu sunt programele TV sau comunicațiile noastre. Sunt radarele aeroporturilor.
Un far pe care am uitat că l-am aprins
Dacă o civilizație extraterestră ne-ar studia, prima lor impresie despre noi nu ar fi episoadele vechi din faimosul serial animat „Familia Simpson”. Ar fi, mai degrabă, semnalele radar care ghidează zborurile comerciale și militare. Astronomii au calculat că, pentru un observator aflat la o distanță de până la 200 de ani-lumină, aceasta este cea mai evidentă „amprentă” tehnologică a noastră.
Sistemele radar ale aeroporturilor funcționează prin a „mătura” cerul cu unde radio pentru a localiza avioanele. O parte semnificativă din această energie scapă în spațiu. Cu peste 40.000 de aeroporturi în lume, chiar dacă nu toate au radar, semnalul combinat este colosal: aproximativ 2×10¹⁵ wați. O civilizație extraterestră dotată cu un radiotelescop similar cu cel de la Green Bank din Virginia de Vest ar putea detecta fără probleme acest „zgomot” de fond.
Semnătura inconfundabilă a radarelor militare
Lucrurile devin și mai interesante dacă luăm în calcul radarele militare. Acestea sunt mult mai concentrate și direcționale. Pentru un „SETI” (Search for Extraterrestrial Intelligence) extraterestru, ele nu ar apărea ca un zgomot de fond, ci ca un semnal distinct, asemănător unui far care se rotește și baleiază cerul. Chiar dacă emisia lor maximă reprezintă doar 5% din total, caracterul specific și structurat al semnalului l-ar face evident artificial pentru orice observator inteligent.
„Civilizațiile pot transmite semnale fără să vrea, în mod neintenționat. Vrem să înțelegem dacă o civilizație cu tehnologie suficientă ar putea detecta emisiile noastre radio.”, explică Ramiro Caisse Saide de la Universitatea din Manchester, cercetătorul principal al studiului.
Descoperirile lui Saide arată că, în timp ce semnalele de la antenele de telefonie mobilă ar putea fi detectate de la cel mult 10 ani-lumină, potențialul radarelor de aeroport este mult mai mare.
O bulă de 120.000 de stele ne poate „auzi”
Echipa de cercetare a simulat cum ar arăta acest semnal pentru diverse stele din apropierea noastră. Profilul scurgerii de unde radio ar varia, în funcție de direcția din care privește un extraterestru, deoarece distribuția aeroporturilor pe glob nu este uniformă.
O distanță de 200 de ani-lumină poate părea mică în comparație cu diametrul de 100.000 de ani-lumină al galaxiei noastre. Totuși, volumul de spațiu acoperit este imens, conținând peste 120.000 de stele, inclusiv vecina noastră Proxima Centauri, aflată la doar 4,2 ani-lumină.
„Folosim tehnologia ca un substitut pentru inteligență. Ideea cercetării mele este de a încerca să înțelegem acest lucru: dacă există o civilizație acolo, care are aceleași capacități în domeniul radio, ar putea detecta amprenta noastră?”, explică Saide.
Întrebarea rămâne deschisă. Dar un lucru este cert: în fiecare secundă, logistica noastră terestră, de la zborul de dimineață la cursa transatlantică de noapte, pictează un portret detaliat al nostru pentru cosmos. Un portret pe care îl transmitem continuu, fără să știm cine, sau ce, ar putea să îl privească.
Această lucrare a fost prezentată la Reuniunea Națională de Astronomie 2025 a Societății Regale de Astronomie, care are loc în perioada 7-11 iulie.
