Ai încercat vreodată să deschizi un borcan încăpățânat și ai simțit acea secundă de frustrare pură? Este un moment universal, adesea trecut cu vederea. Dar dacă acel mic eșec nu ar fi doar o neplăcere trecătoare, ci un mesaj subtil de la corpul tău despre sănătatea creierului tău? Cercetări recente sugerează că puterea pe care o ai în palme – sau lipsa ei – ar putea fi un indicator surprinzător de precis al viitorului tău cognitiv.
Ce este, de fapt, forța de prindere și de ce contează să poţi să deschizi un borcan?
Când vorbim despre forța de prindere, ne referim la munca în echipă a mușchilor din mâini și antebrațe. Această forță este esențială pentru nenumărate acțiuni zilnice: să prinzi, să ții, să ridici, să ciupești, să tragi sau să rotești obiecte, de la clanța ușii la volanul mașinii. Mai mult, ea determină presiunea pe care o poți aplica – cât de ferm apeși butonul liftului – și pentru cât timp poți susține o acțiune, cum ar fi frământarea unui aluat.
„Forța de prindere a unei persoane poate fi o măsură convenabilă și fiabilă a forței musculare generale”, explică dr. Ryan McGrath, profesor asistent la Universitatea de Stat din Dakota de Nord. Ea reflectă, în esență, „abilitățile funcționale diverse ale unei persoane”.
Din păcate, odată cu înaintarea în vârstă, puterea musculară tinde să scadă, iar acest declin se accelerează adesea între 50 și 60 de ani, adaugă dr. Brian C. Clark, profesor de fiziologie și neuroștiințe la Universitatea Ohio.
Legătura neașteptată: cum „vorbesc” mâinile cu creierul
Poate părea contraintuitiv, dar sănătatea mușchilor tăi are o legătură directă cu cea a creierului. Un studiu de referință a adus la lumină un indiciu frapant. Cercetătorii au urmărit peste 190.000 de bărbați și femei fără demență, cu o vârstă medie de 56 de ani. Rezultatele au fost clare: o forță de prindere mai slabă la vârsta mijlocie era asociată cu un risc crescut de declin cognitiv, probleme de memorie și markeri ai demenței vasculare zece ani mai târziu.
Dar cum este posibil? Dr. Clark oferă o explicație fascinantă: totul se rezumă la calitatea comunicării dintre creier și mușchi. „Mușchii sunt marionete ale sistemului nervos. Cei care controlează mâinile necesită o coordonare perfectă din partea creierului pentru a funcționa optim.”, spune el.
Când apare o deteriorare la nivelul creierului, acesta nu mai poate trimite comenzi la fel de precise pentru contracția musculară. Rezultatul? O acțiune mai slabă, mai puțin coordonată.
Însă comunicarea funcționează în ambele sensuri. „Mușchii secretă hormoni și miokine, proteine mici eliberate prin contracție, care sunt vitale în semnalizarea celulară”, continuă dr. Clark. Aceste miokine pot călători înapoi spre creier, unde „pot îmbunătăți funcția neurală în zonele care facilitează învățarea, memoria și starea de spirit”. Practic, au efecte neuroprotectoare. Concluzia este simplă: „Dacă nu îți folosești activ mușchii, aceștia nu vor trimite semnalele necesare înapoi la creier pentru a susține funcționarea optimă.”
Alte studii cimentează această legătură. O cercetare amplă din Regatul Unit pe 40.000 de persoane a arătat că o forță de prindere mai mare este asociată cu un volum crescut de materie cenușie în regiuni ale creierului legate de sănătatea mintală și cu o viteză mai mare de procesare a informațiilor. Un alt studiu, publicat în GeroScience, a legat forța de prindere de o mai bună capacitate de învățare și fluență verbală la bărbații de peste 60 de ani.
Preia controlul: 3 moduri simple de a-ți antrena mâinile și creierul
Vestea bună este că poți acționa. Creierul dedică o putere de procesare surprinzător de mare controlului mâinilor, datorită complexității mișcărilor acestora. Când îți exersezi prinderea, nu antrenezi doar mușchii, ci și o porțiune semnificativă a creierului.
Iată 3 strategii simple pentru a-ți îmbunătăți forța și a contribui la o minte mai ascuțită:
1. Strânge o minge de stres. Contractarea și eliberarea unei mingi de tenis sau a unei mingi de cauciuc tonifiază mușchii mâinii, degetelor și antebrațului. Un studiu din Psychology and Aging a sugerat că scurte reprize de strângere a unei mingi terapeutice pot îmbunătăți memoria de lucru. Încearcă să strângi o minge de două ori pe zi, timp de cel puțin 10 minute cu fiecare mână.
2. Adoptă antrenamentul de rezistență. Acest tip de antrenament forțează mușchii să lucreze împotriva unei forțe. Nu trebuie să fie complicat. Ridicarea greutăților, folosirea benzilor de rezistență sau exercițiile cu greutatea corporală (genuflexiuni, flotări) sunt excelente. Chiar și Pilates, yoga sau activități de grădinărit mai solicitante se încadrează aici. Conform CDC, adulții de peste 65 de ani ar trebui să aibă cel puțin două zile de antrenament de forță pe săptămână.
3. Combină mișcarea cu gândirea. Activitățile care necesită atât dexteritate manuală, cât și cogniție sunt un antrenament dublu. Încearcă să finalizezi un puzzle dificil, să urmezi o rețetă care implică frământarea aluatului sau folosirea unei prese de usturoi, sau pur și simplu amestecă și împarte cărțile de joc data viitoare când te joci cu nepoții.
Așadar, data viitoare când mâna ta alunecă pe un capac de borcan, nu o vedea ca pe o slăbiciune, ci ca pe o oportunitate. Este un memento că cele mai simple acțiuni pot avea cel mai profund impact, trimițând un mesaj clar creierului tău: „Sunt aici, sunt puternic și suntem gata să rămânem ascuțiți, împreună.”
