O mână de dinți vechi de 300.000 de ani, descoperiți în China, dezvăluie existența unui grup de oameni străvechi cu o combinație unică de trăsături dentare arhaice și moderne. Această colecție mică, dar semnificativă, ar putea rescrie ceea ce știm despre evoluția umană în Asia, sugerând că primii oameni s-ar fi putut încrucișa cu Homo erectus.
„Este un mozaic de trăsături nemaivăzute până acum, aproape ca și cum ceasul evoluției ar fi ticăit cu viteze diferite în diferite părți ale corpului”, a explicat paleoantropologul María Martinón-Torres de la Centrul Național de Cercetare pentru Evoluția Umană (CENIEH) din Spania, coautoare a studiului.
O descoperire din China arată că o parte din noi ar putea veni direct de la Homo erectus
Publicată în Journal of Human Evolution, cercetarea a analizat dinții provenind din situl arheologic Hualongdong. Aceștia aparțineau poporului Hualongdong, un grup misterios de hominizi care a trăit în Pleistocenul Mijlociu, acum aproximativ 300.000 de ani, și de la care s-au descoperit rămășițele a cel puțin 16 indivizi.
Analizele anterioare ale scheletelor sugerau că ar putea fi o formă de H. erectus din Asia de Est. Totuși, o examinare mai recentă a arătat că oasele și dinții poporului Hualongdong combinau trăsături specifice atât pentru Homo sapiens, cât și pentru H. erectus. Mai exact, indivizii Hualongdong aveau trăsături faciale mai apropiate de cele ale oamenilor moderni, dar proporțiile membrelor erau mai des întâlnite la H. erectus.
Noul studiu confirmă acest amestec neobișnuit și la nivelul dinților. Majoritatea caracteristicilor dentare păreau moderne, inclusiv dimensiunea redusă a molarilor de minte. Cu toate acestea, rădăcinile molarilor erau deosebit de groase și robuste, o trăsătură arhaică, similară cu cea întâlnită la H. erectus.
Cercetătorii nu sunt încă siguri cum să interpreteze această combinație, dar au avansat câteva ipoteze. O primă posibilitate este că populația din Hualongdong era înrudită cu H. sapiens, dar reprezenta o ramură distinctă de neanderthalieni și denisovani.
O a doua explicație, poate chiar mai interesantă, este că oasele și dinții acestora „ar putea fi rezultatul unei derivații genetice sau al unui flux genetic cu o formă mai arhaică, precum Homo erectus”, scriu autorii studiului. În esență, populația din Hualongdong ar putea fi rezultatul direct al încrucișării dintre H. erectus și primii oameni.
Peisajul evoluției umane în Pleistocenul Mijlociu devine din ce în ce mai complex, iar Asia se dovedește a fi un focar de diversitate. În ultimii ani, au fost identificate specii precum Homo luzonensis în Filipine (2019), o nouă specie numită H. longi în China (2021) și Homo juluensis (2024). Toate aceste specii recent descoperite datează dintr-o perioadă similară, de acum 300.000 până la 150.000 de ani, iar paleoantropologii abia încep să înțeleagă complexa rețea de înrudiri dintre ele.
„Descoperirea de la Hualongdong ne reamintește că evoluția umană nu a fost nici liniară, nici uniformă și că Asia a găzduit multiple experimente evolutive cu rezultate anatomice unice”, concluzionează coautorul studiului, José María Bermúdez de Castro, paleobiolog la CENIEH.
