O „anomalie misterioasă” îngropată lângă piramidele din Giza îi nedumerește pe arheologi

Încet, dar sigur, solul își dezvăluie secretele. Istoria care zace îngropată sub nisipurile învolburate ale timpului cedează, bucată cu bucată, în fața tehnologiei. Însă o astfel de piesă, o „anomalie misterioasă”, într-o regiune bine explorată, îi nedumerește puțin pe arheologi.

În apropierea faimoasei și anticei Mari Piramide din Giza, din Egipt, radarul de penetrare a solului și tomografia de rezistivitate electrică au dezvăluit o structură mare, în două părți, îngropată și ascunsă sub un cimitir care a stat (mai mult sau mai puțin) netulburat timp de peste 4.000 de ani.

O „anomalie misterioasă” descoperită în apropiere de piramidele din Giza

Sub Cimitirul de Vest, situat la vest de Marea Piramidă, aceste scanări au scos la iveală o structură în formă de L puțin adâncă, care se întinde pe o suprafață de 10 metri pe 15 metri, la o adâncime cuprinsă între 0,5 și 2 metri sub suprafața deșertului.^[sursa]

Sub aceasta pare să fie o structură mult mai mare, cu o adâncime cuprinsă între 3,5 și 10 metri, care acoperă o suprafață de 10 metri pe 10 metri.

Nu este clar ce ar putea fi aceste structuri, dar prezența lor ar putea aduce noi informații despre complexul piramidal de la Giza și despre oamenii morți de mult timp care l-au construit.

Tehnologiile care pot vedea ce se află sub suprafața solului fără a săpa în el ne-au oferit o mulțime de descoperiri în ultimii ani, nu doar pe Pământ, ci și pe Marte și pe Lună. Acestea reprezintă o modalitate excelentă de a evalua istoria unui loc fără a distruge niciuna dintre dovezile delicate.

O parte a Cimitirului de Vest a fost întotdeauna o adevărată enigmă. Acolo unde cea mai mare parte a terenului este plină de morminte și cavouri, o bucată dreptunghiulară a fost lăsată goală și plată.

Condusă de arheologul Motoyuki Sato de la Universitatea Tohoku din Japonia, o echipă japoneză și egipteană de arheologi s-a apucat să studieze această parcelă de teren relativ neexplorată.

Radarul de penetrare a solului funcționează prin direcționarea undelor radio în sol și măsurarea lor atunci când sunt reflectate înapoi. Materialele cu densități și compoziții diferite de sub pământ reflectă undele radio în moduri diferite, ceea ce înseamnă că această tehnologie poate fi utilizată pentru a cartografia structurile și formațiunile geologice din subteran.

Tomografia de rezistivitate electrică funcționează în mod similar, detectând modificările rezistivității electrice a diferitelor materiale din subsol.

Folosind aceste două tehnici, cercetătorii au descoperit regiuni cu densitate variabilă sub secțiunea goală și plată a cimitirului – iar densitatea a realizat forme care sunt foarte puțin probabil să fie naturale, spune echipa.

Acest lucru sugerează că au fost făcute de om, deși scopul lor rămâne un mister. Structura mai puțin adâncă, arată scanările, a fost umplută cu nisip omogen, sugerând că a fost umplută în mod deliberat după construcție.

Structura mai adâncă, dezvăluită de tomografia de rezistivitate electrică, a fost puțin mai dificil de înțeles.

Părea să fie umplută cu ceva foarte rezistent, care ar putea fi nisip, dar ar putea fi și un gol, indicând un fel de cameră goală. Deoarece nu poate fi identificată într-un fel sau altul, cercetătorii o numesc „anomalie misterioasă”.

Alinierea celor două structuri, cred ei, este semnificativă și sugerează că cea mai puțin adâncă ar fi putut fi o intrare către cea mai mare. Având în vedere însă locația structurii, există o explicație care pare foarte plauzibilă.

„Concluzionăm din aceste rezultate că structura care a cauzat anomaliile ar putea fi pereți verticali de calcar sau puțuri care duc la o structură de mormânt. Cu toate acestea, ar fi necesar un studiu mai detaliat pentru a confirma această posibilitate.”, scriu cercetătorii în lucrarea lor.