Adânc sub Munții Apuseni, într-o capsulă a timpului formată din gheață antică, cercetătorii au descoperit ceva ce pare desprins dintr-un avertisment biologic: o bacterie care nu a mai văzut lumina zilei de cinci milenii este deja „înarmată” până în dinți împotriva medicamentelor pe care omenirea abia recent a învățat să le fabrice.
Tulpina, identificată sub numele de Psychrobacter SC65A.3, a fost extrasă din Peștera Scărișoara, locul care adăpostește cel mai mare și mai vechi bloc de gheață subteran din lume. Deși a stat izolată de civilizație încă de pe vremea când se ridicau primele piramide în Egipt, această bacterie s-a dovedit a fi rezistentă la 10 antibiotice moderne din opt clase diferite,
Supraviețuirea în gheață: o fortăreață genetică pentru bacterie veche de 5.000 de ani
Această „frumoasă adormită” a microbiologiei nu a supraviețuit din pură șansă. Microorganismele de acest tip s-au adaptat de-a lungul mileniilor pentru a persista în cele mai ostile medii de pe planetă – de la permafrostul siberian la lacurile glaciare submersibile. În cazul tulpinii din România, adaptarea la frig a venit la pachet cu un arsenal defensiv neașteptat.
„Tulpina bacteriană Psychrobacter SC65A.3 izolată din Peștera Scărișoara, în ciuda originii sale antice, prezintă rezistență la multiple antibiotice moderne și deține peste 100 de gene asociate rezistenței”, a declarat Cristina Purcărea, cercetător la Institutul de Biologie București al Academiei Române și coordonatoarea studiului științific.
Pentru a ajunge la acest specimen, echipa de cercetare a forat un carotelaj de 25 de metri adâncime în gheața din „Sala Mare” a peșterii. Blocul de gheață de acolo are un volum colosal de 100.000 de metri cubi, unele secțiuni având o vechime de peste 13.000 de ani.
Rezistența la antibiotice: mai veche decât medicina
Ceea ce face descoperirea cu adevărat fascinantă (și puțin îngrijorătoare) este faptul că antibioticele la care bacteria este imună sunt utilizate curent în spitale pentru a trata infecții grave, precum tuberculoza, colita sau infecțiile urinare.
Faptul că o bacterie de acum 5.000 de ani posedă aceste gene demonstrează că rezistența antimicrobiană este, în esență, un fenomen natural care a apărut în mediu cu mult înainte ca noi să inventăm prima pilulă. Totuși, autorii studiului avertizează că, deși aceste gene au existat dintotdeauna „în sălbăticie”, utilizarea excesivă a antibioticelor în epoca modernă a acționat ca un accelerator, forțând microbii să se diversifice și să răspândească aceste mecanisme de apărare mult mai rapid.
De ce ar trebui să ne pese?
Rezultatele, publicate în Frontiers in Microbiology, ridică semne de întrebare importante în contextul crizei climatice. Aproximativ 20% din suprafața Terrei este acoperită de habitate înghețate care, pe măsură ce temperaturile globale cresc, încep să se topească, eliberând microorganisme și gene de rezistență care au fost „scoase din circuit” timp de milenii.
Situația actuală este deja tensionată. Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) a semnalat recent că factori precum îmbătrânirea populației, călătoriile internaționale frecvente și utilizarea abuzivă a medicamentelor transformă rezistența la antibiotice într-o amenințare globală iminentă. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 1 din 6 infecții bacteriene la nivel mondial este deja rezistentă la tratamentele standard.
Descoperirea din Peștera Scărișoara ne reamintește că inamicul nostru microscopic are o memorie genetică lungă și o capacitate de adaptare care ne-a luat-o înainte cu mii de ani.
