O fosilă prinsă în chihlimbar arată că „furnica din Iad”, fiind diferită de orice viețuitoare din zilele noastre

Supranumită „Furnica din Iad”, această creatură preistorică, care a trăit acum 99 de milioane de ani, poseda fălci asemănătoare unor coase, orientate în sus pentru a captura prada contra unui apendice corniform situat pe capul său.

Acum aproximativ 99 de milioane de ani, în mijlocul unei păduri tropicale din perioada Cretacicului, o furnică neobișnuită, distinctă de orice altă specie cunoscută astăzi, își desfășura atacul feroce. În timp ce fălcile sale se încleștau asupra prăzii, un flux de rășină a picurat peste insectă, capturându-i mișcările într-o scenă de vânătoare, înghețată pentru eternitate în chihlimbar.^[sursa]

Furnica din Iad, transformată într-o fosilă prinsă în chihlimbar

Cercetări recente asupra acestei capsule a timpului pe care o reprezintă chihlimbarul, un vestigiu al epocii Cretacice, confirmă că așa-numitele „furnici ale infernului” erau prădători feroce, folosindu-se de mandibulele lor recurbate pentru a prinde prada sau chiar pentru a o înfige într-o proeminență cornoasă situată pe frunte, relatează Lucy Hicks pentru revista Science.^[sursa]

„Furnicile infernului au două caracteristici care nu se mai întâlnesc la nicio specie contemporană: mandibule extrem de specializate, asemănătoare unor coase, și o diversitate remarcabilă de coarne poziționate pe frunte.”, a explicat Phillip Barden, paleontolog la New Jersey Institute of Technology și autor principal al studiului, într-un interviu acordat CNN.^[sursa]

Paleontologii au bănuit de mult timp că aceste mandibule unice, întâlnite la cele 16 specii cunoscute de furnici infernale, se închideau pe verticală, spre deosebire de cele ale furnicilor moderne, care se închid pe orizontală. Totuși, acest nou exemplar oferă prima dovadă concretă că fălcile acestor furnici timpurii funcționau într-adevăr astfel, conform unui studiu publicat recent în revista Current Biology.^[sursa]

„Singura modalitate prin care prada poate fi capturată în acest aranjament este ca piesele bucale ale furnicii să se miște în sus și în jos, diferit de toate celelalte furnici vii și de aproape toate insectele existente.”, a spus Phillip Barden într-o declarație.^[sursa]

Fragmentul de chihlimbar care conține această dramă preistorică a fost descoperit în 2017 în Myanmar. Regiunea este renumită pentru colecția sa uluitoare de fosile, dar exploatarea chihlimbarului este asociată cu grave încălcări ale drepturilor omului, ceea ce a determinat pe mulți cercetători să evite specimenele din zonă, a relatat Joshua Sokol pentru revista Science în anul 2019.^[sursa]

Autorii cercetării menționează că fosila provine din statul Kachin, Myanmar, dar subliniază că aceasta a fost „depozitată la Institutul de Geologie și Paleontologie din Nanjing, Academia Chineză de Științe, înainte ca regiunile miniere să fie preluate sub control militar în 2017… Toți autorii declară că fosila raportată în acest studiu nu a fost implicată în conflictele armate și luptele etnice din Myanmar”.

„Furnica din Iad” capturată în acest chihlimbar fosilizat aparține speciei Ceratomyrmex ellenbergeri, iar prada sa, prinsă mortal între fălcile furnicii, este o rudă a gândacilor numită Caputoraptor elegans.

„Odată ce prada era prinsă astfel, furnica trecea, cel mai probabil, la o înțepătură imobilizatoare—știm că furnicile infernale aveau aculei bine dezvoltați.”, a declarat Barden pentru Newsweek.^[sursa]

Într-un interviu acordat publicaţiei Live Science, Barden speculează cu privire la soarta teribilă a nimfei gândacului după ce aceasta era paralizată de înțepătura furnicii: „Furnicile infernale aveau piese bucale atât de specializate încât nu se puteau hrăni singure. În schimb, își hrăneau larvele cu prada capturată—iar larvele, având un aparat bucal nespecializat, puteau mesteca normal.”^[sursa]

După ce larvele s-ar fi hrănit, Barden sugerează că furnicile infernale adulte ar putea face mici incizii în corpurile moi ale larvelor pentru a se hrăni cu hemolimfa acestora (echivalentul sângelui la insecte). „Practic, își folosesc propriii frați și progenituri ca sistem digestiv social. Nu avem dovezi directe că acest lucru se întâmpla aici, dar este posibil să fie un comportament real.”, a mai explicat Phillip Barden.

Pentru cei alarmați de aceste scenarii, Barden clarifică că inspirația pentru această scenă provine de la o specie existentă numită „furnica Dracula”.

Misterul rămâne

Deși „furnicile infernului” sunt printre cele mai vechi furnici cunoscute, un mister rămâne: de ce aceste creaturi, împreună cu fălcile lor unice, au dispărut în urmă cu aproximativ 65 de milioane de ani, după 20 de milioane de ani de existență, în timp ce rudele furnicilor moderne au supraviețuit și prosperat?

„Peste 99% din toate speciile care au trăit vreodată au dispărut. Pe măsură ce planeta noastră traversează al șaselea eveniment de extincție în masă, este esențial să înțelegem diversitatea dispărută și să investigăm ce a permis anumitor linii să persiste, în timp ce altele s-au stins. Cred că fosilele de insecte ne amintesc că până și ceva atât de omniprezent și familiar precum furnicile a trecut prin evenimente de extincție.”, a conchis Barden în declarația sa.