O legătură surprinzătoare: partenerii de cuplu împart adesea aceleași tulburări psihice

Dacă te afli într-o relație pe termen lung, s-ar putea să fi observat că tu și partenerul tău ați adoptat obiceiuri sau preferințe similare. Însă o nouă cercetare la scară largă sugerează că această sincronizare merge mult mai adânc, extinzându-se până în sfera tulburărilor psihiatrice.

Analizând date de la peste 6 milioane de cupluri din Taiwan, Danemarca și Suedia, o echipă internațională de cercetători a descoperit un tipar frapant: oamenii au o probabilitate semnificativ mai mare de a avea aceeași afecțiune psihică precum partenerul lor, depășind cu mult așteptările statistice.

Lista afecțiunilor include schizofrenia, tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), depresia, autismul, anxietatea, tulburarea bipolară, tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), abuzul de substanțe și anorexia nervoasă.

Descoperire cheie 🗝️	Ce înseamnă asta pe scurt 🤔
Efectul de oglindă mentală	Partenerii de cuplu au o probabilitate mult mai mare de a dezvolta aceeași tulburare psihică, de la ADHD la depresie.
Un fenomen global	Tiparul se repetă în culturi foarte diferite (Taiwan, Danemarca, Suedia), pe un eșantion uriaș de peste 6 milioane de cupluri.
Impact genetic profund	Premisa că partenerii se aleg aleatoriu este pusă sub semnul întrebării, ceea ce ar putea schimba modul în care înțelegem riscul genetic.

„Am descoperit că majoritatea tulburărilor psihiatrice prezintă corelații conjugale consistente între națiuni și generații, ceea ce indică importanța lor în dinamica populației cu tulburări psihiatrice”, scriu cercetătorii în articolul publicat.

De ce partenerii de cuplu împart adesea aceleași tulburări psihice?

Acest fenomen, cunoscut de specialiști drept „corelație conjugală”, fusese observat anterior cu precădere în domenii precum convingerile religioase, opiniile politice, nivelul de educație și consumul de substanțe. Consensul general este că trei factori principali contribuie la acest efect: în mod natural, tindem să ne alegem parteneri care ne seamănă; alegerile noastre sunt limitate de un set de constrângeri sociale și de mediu; iar cuplurile care trăiesc mult timp împreună în același mediu ajung să devină mai asemănătoare. Potrivit autorilor studiului, toate cele trei influențe sunt probabil implicate, fiind dificil de separat care dintre ele este dominantă.

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale studiului este consecvența rezultatelor. În ciuda diferențelor culturale majore și a sistemelor de sănătate distincte din cele trei țări, tiparele statistice au fost remarcabil de similare, cu doar câteva variații minore în cazul TOC, tulburării bipolare și anorexiei.

„Așa cum arată rezultatele noastre, asemănarea între soți în cadrul și între cuplurile cu tulburări psihiatrice este consistentă în toate țările și persistentă de-a lungul generațiilor, indicând un fenomen universal”, concluzionează cercetătorii.

Desigur, studiul are câteva limitări, pe care autorii le recunosc. De exemplu, analiza nu a putut distinge dacă partenerii s-au cunoscut înainte sau după ce au primit un diagnostic oficial. Cu toate acestea, amploarea eșantionului – acoperind un grup atât de mare de oameni – face ca aceste tipare să fie extrem de semnificative pentru înțelegerea sănătății mintale.

Implicații genetice ale acestor tulburări psihice în cuplu

Mai mult, echipa a descoperit că existența a doi părinți cu aceeași tulburare crește riscul ca afecțiunea să apară și la copii. Această observație are implicații profunde, în special pentru studiile de genetică. Multe modele de analiză genetică pornesc de la presupunerea că modelele de împerechere în populația generală sunt în mare parte aleatorii, însă această cercetare pune sub semnul întrebării această premisă fundamentală.

Dacă persoanele cu anumite tulburări psihiatrice sunt mai predispuse să formeze cupluri, acest lucru adaugă o nuanță esențială la estimările privind gradul de risc genetic al acestor afecțiuni. Înțelegerea acestui mecanism ar putea îmbunătăți dramatic modul în care investigăm cauzele acestor tulburări și, în cele din urmă, cum dezvoltăm cele mai bune metode de tratament.

„Având în vedere omniprezența corelației între soți, este important să se ia în considerare modelele de împerechere non-aleatorii atunci când se concep studii genetice privind tulburările psihiatrice”, avertizează cercetătorii.

Dincolo de implicațiile genetice esențiale pentru cercetători, acest studiu oferă o perspectivă fundamentală pentru cupluri: recunoașterea sănătății mintale ca pe un ecosistem comun, nu ca pe o luptă individuală. Înțelegerea faptului că vulnerabilitățile pot fi împărtășite sau pot influența partenerul poate reduce stigma și încuraja o abordare comună a bunăstării. Astfel, descoperirea nu este doar un semnal de alarmă privind riscurile, ci și o invitație la empatie și la căutarea sprijinului în echipă, consolidând parteneriatul în fața provocărilor psihologice.

Cercetarea a fost publicată în jurnalul științific Nature Human Behaviour.