Vânătoarea de viață extraterestră s-ar putea să fi devenit mult mai simplă. O nouă tehnică ar putea permite exploratorilor noștri robotici, aflați deja pe Marte, să identifice nu doar fosile antice, ci și organisme care ar putea fi în viață chiar în acest moment, folosind tehnologie existentă de zeci de ani.
Dacă viața de pe Marte seamănă câtuși de puțin cu cea de pe Pământ, atunci este formată din celule. Aceste celule au membrane construite din molecule specifice, numite lipide polare intacte (IPL). Acestea sunt cheia. Cercetătorul Solomon Hirsch și supervizorul său, profesorul Mark Sephton de la Imperial College London, au descoperit o modalitate prin care roverele pot vâna exact aceste molecule.
O metodă ingenioasă permite roverelor de pe Marte să detecteze viața
Surprinzător, instrumentul necesar se află deja la bordul mai multor misiuni. Atât roverele Curiosity și Perseverance ale NASA, cât și viitorul rover Rosalind Franklin al Agenției Spațiale Europene, și chiar sondele Viking din anii ’70, sunt echipate cu un cromatograf de gaze cu spectrometru de masă (GC-MS). Acesta funcționează prin încălzirea probelor de sol pentru a identifica semnăturile chimice ale moleculelor din interior.
Deși este un instrument versatil, considerat un standard în domeniu, GC-MS are limitările sale. Echipa de cercetători a testat ce ar putea detecta acest instrument în cazul lipidelor polare intacte și a descoperit un semnal chimic clar și distinct, un vârf specific în date, care indică prezența bacteriilor vii.
„Evident, nu am găsit încă nicio dovadă a existenței extratereștrilor, dar dacă am găsi ceva, prima întrebare ar fi: este viu în acest moment? Aceasta este o tehnică pe care am putea-o utiliza cu sistemele actuale pentru a detecta dacă ceva este viu sau nu”, a explicat Hirsch pentru publicația IFLScience.
IPL-urile sunt un indicator excepțional pentru viața activă, deoarece se descompun extrem de rapid după moartea unui organism.
„Practic, când ceva moare, aceste lipide sunt printre primele lucruri care se degradează. Acest lucru se poate întâmpla în câteva ore sau poate în câteva zile. Așadar, în esență, dacă vedem un semnal asociat cu acești compuși, putem presupune că organismul de acolo este viu sau a fost viu cel puțin foarte recent”, a adăugat Hirsch.
Faptul că misiunile aflate deja la milioane de kilometri distanță pot realiza această analiză este o veste extraordinară pentru astrobiologie. Acum, echipa investighează dacă instrumentele care se îndreaptă spre lunile înghețate ale lui Jupiter ar putea folosi aceeași tehnică. Poate că o celulă rătăcită, aruncată în spațiu de un gheizer cosmic, așteaptă să fie descoperită.
Studiul a fost publicat în revista npj Space Exploration.
