O movilă funerară ce conținea și jertfe umane, veche de 2.800 de ani, descoperită în Siberia, seamănă izbitor cu mormintele sciților

Sacrificiile umane ar putea reprezenta o formă timpurie a tradițiilor funerare scitice, practicate timp de secole, iar o movilă funerară ce conținea și jertfe umane, veche de 2.800 de ani, descoperită în Siberia, seamănă izbitor cu mormintele sciților

Un mormânt vechi de 2.800 de ani din Siberia, ce conține rămășițele unui individ de elită îngropat alături de cel puțin un om sacrificat și 18 cai sacrificați, pare să aparțină unei culturi strâns legate de enigmaticii sciți, conform unui nou studiu.

Kurganul, sau movila funerară, a fost descoperit în Tuva, o regiune din sudul Siberiei, și datează din perioada de tranziție dintre epoca bronzului și epoca fierului. Este una dintre cele mai timpurii dovezi cunoscute ale practicilor funerare scitice, conform studiului publicat marți, 8 octombrie, în revista Antiquity.^[sursa]

O movilă funerară ce conținea și jertfe umane a fost descoperită în Siberia

Excavările acestui kurgan au scos la lumină unelte de călărie și artefacte cu motive animale, sugerând că persoana de elită îngropată aici aparținea unei culturi similare cu cea a sciților, care aveau să prospere la mii de kilometri spre vest. Cercetătorii au notat că unele schelete de cai aveau în continuare piese de alamă între dinți, iar rămășițele unei femei, probabil victima unui sacrificiu, au fost descoperite în apropiere.

Deși sciții au avut o cultură bogată, cunoscută pentru creșterea cailor, arta lor specifică cu motive animale și sacrificiile rituale, nu au lăsat în urmă documente scrise. În schimb, moștenirea lor a fost definită în principal de relatările celor care i-au întâlnit, precum istoricul grec Herodot (aprox. 484–420 î.Hr.), care a descris în detaliu ritualurile funerare ale „regalității scitice” în secolul al V-lea î.Hr.^[sursa]

Herodot menționa că sciții sacrificau zeci de cai și servitori pentru a onora moartea unui rege. După sacrificiu, caii erau eviscerați, împăiați și aranjați împreună cu oamenii sacrificați astfel încât să pară că merg în jurul tumulului funerar, fiind sprijiniți cu ajutorul unor structuri de lemn.

Herodot a mai scris că sciții au migrat spre vest din Asia Centrală, după ce au fost izgoniți de un alt grup ostil. Cu toate acestea, alte surse contemporane ofereau versiuni diferite despre originile acestor călăreți. Studiile genetice moderne arată că sciții din primul mileniu î.Hr. formau un grup cultural divers, cu strămoși siberieni, est-asiatici și eurasiatici. Însă modul exact în care aceste grupuri s-au unit pentru a forma cultura scitică rămâne încă subiect de dezbatere.

„Călăreții sciți au captivat imaginația oamenilor încă de pe vremea lui Herodot. Însă originile culturii lor au rămas ascunse mult timp în colțurile îndepărtate ale stepei eurasiatice.”, a declarat Gino Caspari, autorul principal al studiului și arheolog la Universitatea din Berna, Elveția.

Pentru a găsi dovezi despre începuturile sciților, arheologii au excavat cel mai estic kurgan de tip scitic descoperit vreodată, situat într-o vale cu mii de alte movile funerare, cunoscută sub numele de „Valea Regilor din Siberia”.

Datarea cu radiocarbon a indicat că această movilă funerară datează de la sfârșitul secolului al IX-lea î.Hr., făcând din ea una dintre cele mai timpurii exemple cunoscute ale practicilor funerare scitice, marcând astfel începutul unei tradiții ce a durat secole.

„Să descoperi unele dintre cele mai vechi dovezi ale unui fenomen cultural unic este un privilegiu și împlinirea unui vis din copilărie”, a spus Caspari.