De la nașterea primului copil conceput în eprubetă în 1978, tehnologiile de reproducere asistată (ART), precum fertilizarea in vitro (FIV), au adus pe lume între 9,8 și peste 13 milioane de copii, conform primei estimări globale detaliate realizate vreodată.
Aceste tehnologii, care includ orice procedură de fertilitate ce implică manipularea ovulelor, spermei sau embrionilor în afara corpului pentru a obține o sarcină, „au contribuit la crearea unor oportunități mai echitabile pentru formarea unei familii” pentru milioane de oameni, afirmă cercetătorii. Pe lângă FIV, categoria ART include tehnici precum injectarea intracitoplasmică a spermei (ICSI), testarea genetică preimplantare (PGT) și congelarea embrionilor.
Povestea a început cu Louise Brown, născută prin FIV în iulie 1978. De atunci, în ciuda controverselor, tehnologia a avansat continuu, însă până acum nu a existat o evaluare cuprinzătoare a impactului său la nivel mondial.
De la o singură naștere la milioane: cum a fost calculat impactul global
„În fiecare an, estimăm numărul de copii născuți în ultimele 12 luni, dar nu am folosit niciodată o metodologie consistentă și extrapolarea datelor lipsă pentru a estima numărul total de copii născuți în lume”, a declarat profesoara Georgina Chambers de la Universitatea din New South Wales, autoare principală a studiului, citată de IFL Science.
Pentru a umple acest gol, echipa sa a analizat rapoartele Comitetului Internațional de Monitorizare a Tehnologiilor de Reproducere Asistată (ICMART), care acoperă 1.243 de seturi de date din 101 țări, din anul 1978 până în 2018. Pentru țările care nu au raportat date, estimările au fost realizate de experți regionali.
Rezultatele arată că între 9,8 milioane și puțin peste 13 milioane de copii s-au născut prin ART în această perioadă de 40 de ani, numărul crescând „exponențial” de-a lungul timpului.
Iar cifrele actuale sunt probabil mult mai mari. „Datele preliminare la nivel mondial sugerează că încă 3-4 milioane de copii s-au născut după data limită a studiului, în 2018. Astfel, numărul total în 2024 va ajunge la 13-17 milioane de copii.”, a adăugat Chambers.
Accesul la visul unei familii: O realitate profund inegală
Analiza a scos la iveală și o disparitate majoră în ceea ce privește accesul la ART. Cea mai mare utilizare se înregistrează în Europa de Nord, Israel, Australia și Noua Zeelandă, în timp ce în Africa, America de Sud și anumite părți din Asia, accesul este cel mai redus – deși prevalența infertilității este similară la nivel global.
Profesorul David Adamson, președinte al ICMART și co-autor al studiului, a explicat că motivele sunt multiple, incluzând „opoziția culturală, religioasă și legală, inegalitatea de gen și lipsa sprijinului pentru drepturile reproductive”, pe lângă costurile prohibitive și numărul redus de clinici.
Prin eliminarea acestor bariere și prin măsuri precum finanțarea guvernamentală și reducerea costurilor, Adamson anticipează o creștere continuă a utilizării ART. „Societățile ar trebui să sprijine îngrijirea fertilității și ART la același nivel ca și alte servicii medicale”, a afirmat el.
Impactul este deja monumental. „ART a ajutat milioane de oameni să aibă familiile pe care și le doresc”, a spus Adamson.
„Pe măsură ce se nasc mai mulți copii prin FIV, sperăm că accesul la îngrijiri medicale sigure și de înaltă calitate va deveni mai echitabil – și bazat pe drepturile omului – în întreaga lume”, a concluzionat Chambers.
Unde se poziționează România
În acest peisaj global, România reflectă o situație similară de acces inegal și date fragmentate. Deși nu există un registru național care să centralizeze toate procedurile, este evident că mii de copii se nasc anual prin tehnici de reproducere asistată, majoritatea în clinici private.
Programele de finanțare guvernamentale, deși esențiale, acoperă doar o fracțiune din necesarul real, lăsând costurile ridicate și lipsa de informare drept bariere majore pentru nenumărate cupluri. Astfel, țara noastră se încadrează în modelul regiunilor unde, în ciuda nevoii, accesul la aceste tehnologii care pot împlini visul unei familii rămâne un privilegiu, nu un drept universal accesibil.
