O cameră de supraveghere a surprins, în premieră absolută, momentul exact în care o falie tectonică s-a rupt în timpul unui cutremur devastator, oferind cercetătorilor o perspectivă fără precedent asupra forțelor care modelează planeta noastră.
Imaginile, înregistrate în timpul cutremurului cu magnitudinea 7,7 din Myanmar de pe 28 martie 2025, dezvăluie că mișcarea solului nu a urmat o traiectorie dreaptă, așa cum se credea, ci una curbă, răsturnând decenii de presupuneri în seismologie.
O fereastră unică spre inima cutremurului
Evenimentul seismic a avut epicentrul la 20 de kilometri vest de Mandalay, la o adâncime de doar 10 kilometri, de-a lungul faliei Sagaing – o linie de fractură majoră unde două plăci tectonice alunecă orizontal una pe lângă cealaltă. Timp de 90 de secunde, ruptura s-a propagat pe o distanță colosală de 400 de kilometri, provocând o deplasare a blocurilor de rocă de peste 6 metri. Dezastrul a cauzat distrugeri masive și a curmat 3.600 de vieți.
Printr-o coincidență remarcabilă, o cameră de supraveghere instalată pentru monitorizarea faliei se afla la doar 20 de metri de linia de ruptură și la 120 de kilometri de punctul de inițiere al cutremurului. Fără să se anticipeze, acest dispozitiv a devenit o adevărată mină de aur științifică.
Decodarea rupturii Pământului cadru cu cadru
Analizând filmarea, cercetătorii au observat cum partea vestică a faliei s-a deplasat spre nord în aproximativ două secunde, formând o creastă de 1-2 metri lățime. Folosind o tehnică numită corelare încrucișată a pixelilor, echipa a măsurat deplasarea milimetrică a detaliilor din peisaj, cadru cu cadru. Pentru a asigura acuratețea, au folosit obiecte cu dimensiuni cunoscute, precum stâlpii unui gard, pentru a calibra și corecta orice distorsiune a imaginii.
Această abordare directă depășește cu mult metodele tradiționale. Până acum, geologii se bazau pe urmele lăsate pe rocile faliei (slickenlines), care oferă doar o imagine incompletă a mișcării, sau pe date de la seismometre și sisteme GPS, care sunt de obicei plasate la kilometri distanță de ruptură și, adesea, pe o singură parte a faliei. Aceste metode indirecte făceau dificilă reconstituirea exactă a dinamicii.
Pământul se rupe în două: ce dezvăluie imaginile
Înregistrarea a arătat că alunecarea principală într-un punct de pe falie s-a finalizat în doar 1,3 secunde, atingând o viteză de peste 3 metri pe secundă. Această mișcare de tip „puls”, o explozie bruscă de energie urmată de o oprire la fel de bruscă, a fost teoretizată și pentru alte cutremure majore, dar mecanismul opririi nu fusese niciodată confirmat direct. O teorie sugerează că frânarea începe de la baza faliei, un fenomen observat acum în timp real.
Mai mult, filmarea a oferit dovezi directe că liniile de alunecare formate în timpul unui cutremur sunt curbe. Geometria acestor curbe a fost similară cu cea observată la cutremurul din Kaikōura, Noua Zeelandă, din 2016, deși cu un model distinct: în Myanmar, alunecarea a fost inițial curbă și a devenit dreaptă pe măsură ce a încetinit, în timp ce în Noua Zeelandă, mișcarea a început în unghi și s-a curbat treptat.
Momentul în care „Pământul se rupe în două”, surprins de camerele de supraveghere
Spre un viitor mai sigur
Aceste observații se aliniază cu modelele de ruptură dinamică, care prezic că forma curbei depinde de direcția de propagare a cutremurului. Studiul a permis, de asemenea, compararea directă a vitezei de alunecare pe falie cu viteza solului din apropiere, un parametru esențial pentru a înțelege cum scade frecarea în timpul alunecării.
Rezultatele confirmă că stațiile seismice amplasate foarte aproape de o falie pot oferi date aproape la fel de valoroase ca o măsurătoare directă, deschizând calea pentru o monitorizare mai eficientă. În final, aceste date unice vor ajuta la rafinarea modelelor seismice, oferind o imagine mai clară a factorilor care controlează cutremurele majore și contribuind la dezvoltarea unor strategii mai bune de protecție.
Studiul complet a fost publicat în jurnalul The Seismic Record.
