Un artefact textil excepțional, păstrat timp de milenii în nisipurile din Fayum, oferă o fereastră colorată către viața de la granița imperiilor, unde funcționalitatea militară s-a întâlnit cu măiestria coptă.
Într-un peisaj dominat de ocrul deșertului și soarele necruțător al Egiptului, un obiect surprinzător de viu colorat a supraviețuit testului timpului. Este vorba despre o pălărie de soare veche de 1.600 de ani, un exemplu remarcabil de inginerie vestimentară antică, concepută probabil pentru a proteja un soldat roman de arșița și furtunile de nisip ale regiunii, arată Live Science.
Acest artefact rar, țesut cu măiestrie din lână feltată în cinci culori distincte, a fost recent readus în lumina reflectoarelor. Fiind una dintre cele doar trei astfel de piese care au supraviețuit până în prezent – și, de departe, cea mai bine conservată – pălăria reprezintă o piesă de rezistență în colecția Muzeului Bolton din Anglia (cunoscut anterior sub numele de Muzeul Chadwick).
O descoperire în inima oazei Fayum: o pălărie romană de 1.600 de ani
Povestea redescoperirii sale începe în anul 1911, grație eforturilor celebrului egiptolog englez Sir Flinders Petrie. Săpăturile sale la Lahun (Illahun), un sit arheologic complex ce include un oraș și o piramidă în regiunea fertilă Fayum, au scos la iveală nu doar structuri monumentale, ci și o serie de articole vestimentare intime, care vorbesc despre viața cotidiană a locuitorilor.
Printre textilele copte uimitoare descoperite de Petrie se numără și această pălărie conică, un amestec de utilitate și estetică. Structura sa complexă, realizată din patru segmente distincte unite printr-un nod central, demonstrează o tehnică avansată de manipulare a lânii.
Anatomia unui accesoriu antic
Potrivit experților de la Muzeul Bolton, pălăria nu era un simplu obiect utilitar, ci o lucrare elaborată. Cu un diametru generos de aproximativ 39,5 centimetri, corpul principal al pălăriei este realizat din pâslă maro, contrastând puternic cu borurile largi, confecționate din pâslă roșie.
Detaliile cromatice sunt remarcabile pentru acea epocă: marginile sunt legate cu pânză de lână verde și finisate cu o țesătură albastră, în timp ce interiorul este căptușit cu pâslă albă pentru confort. Mai mult, cusăturile nu sunt doar funcționale, ci decorative, realizate în lanț pe marginile exterioare, sugerând că estetica juca un rol important chiar și în echipamentul de protecție.
Consiliul local din Bolton sugerează o ipoteză fascinantă privind posesorul: pălăria ar fi putut aparține unui membru al forțelor de ocupație romane. Deși designul amintește de pălăriile romane din secolul al III-lea, experții cred că acesta a fost un model adaptat local. Modificările specifice ar fi avut rolul de a oferi o protecție sporită împotriva climei egiptene severe, acționând ca un scut împotriva soarelui și a nisipului abraziv.
Contextul istoric: zorii erei copte
Artefactul datează dintr-o perioadă de tranziție profundă. Perioada coptă a Egiptului a început în jurul anului 395 d.Hr., moment marcat de fragmentarea Imperiului Roman. Într-o lume în care Împăratul Constantin promovase deja creștinismul, Egiptul devenise un creuzet cultural și religios.
Textilele din acea perioadă, descoperite în mormintele din zona Fayum, reflectă această sincretizare. Ele se disting prin firele colorate și modelele complexe care îmbină iconografia egipteană străveche – cum ar fi simbolul ankh, cheia vieții – cu reprezentări ale zeilor romani și, tot mai frecvent, ale sfinților creștini. Această pălărie este un martor tăcut al acelei epoci de schimbare.
Conservarea: o luptă contra timpului și a naturii
Drumul pălăriei de la nisipurile Egiptului până în vitrinele muzeului nu a fost lipsit de pericole. În august 2025, Muzeul Bolton a expus public obiectul pentru prima dată după un proces meticulos de conservare.
Jacqui Hyman, expert restaurator de textile, a avut misiunea delicată de a stabiliza acest obiect „foarte rar”. Ea a dezvăluit că inamicul principal nu a fost doar timpul, ci și moliile, care au deteriorat lâna antică. Folosind tehnici moderne și țesături vopsite manual pentru a se potrivi cu originalul, Hyman a reușit să stabilizeze structura și să recreeze forma originală a pălăriei, redându-i demnitatea de altădată.
„Această pălărie a fost făcută pentru a fi purtată. Dar dacă ar putea vorbi și ne-ar spune cine a făcut-o și cine a purtat-o…”, a subliniat Hyman, capturând esența fascinației noastre pentru astfel de obiecte.
Rămâne un mister identitatea exactă a celui care a purtat-o sub soarele Egiptului, dar grație conservării atente, pălăria continuă să spună povestea unei lumi dispărute, unde inovația romană s-a împletit cu tradiția egipteană.
