Cu toții suntem familiarizați cu lista clasică a simțurilor: văzul, mirosul, gustul, simțul tactil și auzul. Dar acum, cercetătorii sugerează apariția unui „al șaptelea simț” – iar implicațiile sunt mult mai fascinante decât v-ați putea imagina.
Este pentru prima dată când acest nou simț, denumit „atingere la distanță” (remote touch), a fost studiat oficial la oameni. Potrivit Elisabettei Versace, conferențiar în psihologie și director al Laboratorului Prepared Minds de la Universitatea Queen Mary din Londra, descoperirea „schimbă concepția noastră despre lumea perceptivă (ceea ce se numește «câmp receptiv») la ființele vii, inclusiv la oameni”.
Al șaptelea simțu: cum funcționează „atingerea la distanță”?
Pe scurt, este vorba despre capacitatea de a detecta obiecte îngropate în materiale granulare. Probabil ați observat acest mecanism la anumite păsări de pe țărmul mării: acestea sondează nisipul cu ciocurile, folosind semnalele de presiune și vibrațiile subtile pentru a localiza prada ascunsă, fără a o vedea efectiv.
Acum, s-a demonstrat că acest mecanism există și la oameni. În primul dintre cele două experimente realizate, voluntarii au avut sarcina de a detecta obiecte ascunse în nisip folosind doar vârfurile degetelor. Rezultatele au fost surprinzătoare: nu doar că au reușit, dar au făcut-o cu o precizie uimitoare, găsind obiectele în aproape trei din patru încercări, în ciuda faptului că nisipul bloca contactul direct.
„Rezultatele obținute de oameni confirmă detectarea cu o precizie de 70,7% la o distanță de 6,9 cm”, se arată într-un raport al studiului, prezentat la Conferința Internațională IEEE privind Dezvoltarea și Învățarea (ICDL) din luna septembrie a acestui an. Totuși, autorii notează că media de detectare a fost la o adâncime de 2,7 centimetri.
Fizica din spatele „magiei”
Acest lucru nu este doar impresionant, ci se apropie de limitele imposibilului. Indiciile care semnalează prezența unui obiect solid provin toate din detectarea unor deplasări minuscule în nisipul din jurul lor. Folosind matematica și fizica teoretică, cercetătorii au determinat limitele până la care pot ajunge aceste perturbații. Răspunsul este incredibil: oamenii operau la doar un milimetru distanță de limita teoretică maximă.
„Pe baza teoriei interacțiunii particulelor din mediile granulare, ipoteza noastră este că indiciile tactile se extind până la 7 cm”, au explicat cercetătorii.
Fără îndoială, este un rezultat captivant, dar impactul său depășește simpla curiozitate de tipul „hei, avem un nou simț despre care nu știam”. Există o serie de scenarii în care abilitatea de a simți lucrurile fără a le atinge fizic ar fi extrem de utilă. Zhengqi Chen, doctorand la Laboratorul de Robotică Avansată de la Queen Mary, sugerează aplicații precum „localizarea artefactelor arheologice fără a le deteriora sau explorarea terenurilor nisipoase sau granulare, cum ar fi solul marțian sau fundul oceanelor”.
Oamenii învață roboții cum să simtă
Multe dintre aceste aplicații vor depinde probabil de roboți, mai degrabă decât de oameni. Așadar, acum că înțelegem mai bine modul în care noi experimentăm atingerea la distanță, putem transfera această abilitate mașinilor?
Aici intervine al doilea experiment. Echipa a utilizat un senzor tactil robotic, antrenat printr-un algoritm de memorie pe termen lung (LSTM), pentru a încerca să reproducă performanțele umane.
Poate surprinzător, a funcționat. Deși roboții nu au fost la fel de preciși ca oamenii – atingând o rată de precizie de doar 40% – au avut o rază de acțiune vizibil superioară omologilor lor din carne și oase, detectând obiecte de la 7,1 centimetri, cu o distanță medie de 6 centimetri.
„Ceea ce face această cercetare deosebit de interesantă este modul în care studiile umane și cele robotice s-au completat reciproc. Experimentele umane au ghidat abordarea de învățare a robotului, iar performanța robotului a oferit noi perspective pentru interpretarea datelor umane.”, a remarcat Lorenzo Jamone, profesor asociat de robotică și IA la University College London.
Cercetătorul a adăugat: „Este un exemplu excelent al modului în care psihologia, robotica și inteligența artificială pot fi combinate, demonstrând că o colaborare multidisciplinară poate genera atât descoperiri fundamentale, cât și inovații tehnologice”.
Având o înțelegere mai clară a acestui nou simț, echipa speră că viitorii ingineri vor avea un avantaj major în proiectarea sistemelor robotice specializate – sisteme care pot fi utilizate în situații în care vederea sau atingerea directă sunt imposibile ori limitate.
„Descoperirea deschide posibilități pentru proiectarea de instrumente și tehnologii asistive care extind percepția tactilă umană. Aceste informații ar putea contribui la dezvoltarea de roboți avansați, capabili de operațiuni delicate. În sens mai larg, această cercetare deschide calea pentru sisteme bazate pe atingere care fac explorarea ascunsă sau periculoasă mai sigură, mai inteligentă și mai eficientă.”, a conchis Chen.
Studiul este disponibil în IEEE Xplore.
