Într-un experiment revoluționar de validare a conceptului, cercetătorii au demonstrat că este posibilă crearea și fecundarea ovulelor umane în laborator, folosind gene din celule ale pielii, spermă și ovule donatoare golite de materialul genetic. Utilizând o tehnică similară cu cea faimoasă pentru clonarea oii Dolly, echipa a transformat aceste ovule nou create în embrioni prin fertilizare in vitro (FIV).
Deși metoda este încă departe de a fi aplicată în clinici, descoperirea, publicată în prestigioasa revistă Nature Communications, deschide calea către noi tratamente de fertilitate în viitor.
Cum funcționează crearea de ovule umane din celule ale pielii
Procesul a început prin preluarea unui ovul uman donat și îndepărtarea nucleului acestuia. În locul său, a fost inserat nucleul unei celule de piele. Acest pas, cunoscut sub numele de transfer nuclear de celule somatice, este fundamentul clonării. Totuși, scopul nu a fost crearea unui clon, ci a unui ovul viabil.
Provocarea majoră a fost reducerea la jumătate a materialului genetic. Celulele obișnuite au 46 de cromozomi, în timp ce ovulele și spermatozoizii au doar 23. Pentru a forța ovulele modificate să elimine surplusul de cromozomi, oamenii de știință au folosit un impuls electric și un medicament numit roscovitină, care intervine în procesul de diviziune celulară.
Astfel, au fost create 82 de ovule, care au fost apoi fecundate cu spermă. Etapa de fertilizare nu a fost însă perfectă: doar aproximativ 9% dintre acestea au atins stadiul de blastocist – o sferă de celule gata să fie implantată în uter. Majoritatea s-au oprit din diviziune după ce au format doar patru până la opt celule.
Provocări tehnice și dileme etice
Potrivit autorilor studiului, această rată de succes modestă are, probabil, două cauze principale. În primul rând, anomaliile cromozomiale au împiedicat probabil dezvoltarea normală. În al doilea rând, este posibil ca genele din celula de piele să nu fi fost „reprogramate” complet pentru a susține dezvoltarea embrionară, continuând să se comporte parțial ca gene de piele.
Niciunul dintre embrionii ajunși în stadiul de blastocist nu a continuat să se dezvolte și, din cauza anomaliilor cromozomiale detectate – cum ar fi un număr incorect de cromozomi sau copii multiple ale aceluiași cromozom – aceștia nu ar fi fost considerați viabili pentru FIV.
„Tehnica este mult prea ineficientă și prezintă un risc prea mare pentru a fi aplicată imediat în clinică”, a comentat pentru Science News Katsuhiko Hayashi, un cercetător în domeniul celulelor stem de la Universitatea din Osaka, care nu a fost implicat în studiu. Autorii înșiși subliniază că, „în acest stadiu, rămâne doar o dovadă a conceptului și sunt necesare cercetări suplimentare pentru a asigura eficacitatea și siguranța”.
Pe viitor, echipa intenționează să studieze mai amănunțit cum să coordoneze procesul de diviziune și recombinare a cromozomilor pentru a imita mai fidel o sarcină naturală.
Dacă tehnica va fi perfecționată vreodată, aceasta ridică întrebări etice semnificative. Experții au declarat pentru NPRcă ar deveni teoretic posibil ca cineva să colecteze celule de piele de la o altă persoană – chiar și de la o celebritate – fără consimțământul acesteia și să creeze ovule funcționale. „Este o posibilitate teoretică, dar nu este o nebunie”, a afirmat Ronald Green, bioetician la Dartmouth College.
În paralel, alte laboratoare explorează abordări diferite pentru crearea de ovule în laborator, în special prin utilizarea celulelor stem, o metodă care a avut un oarecare succes la șoareci, dar care a avansat mai lent în cazul oamenilor.
În esență, acest studiu reprezintă mai mult decât o simplă „dovadă de concept”; el marchează un punct de inflexiune în medicina reproductivă. Provocările actuale — rata modestă de succes și anomaliile cromozomiale — nu sunt doar obstacole tehnice, ci și bariera temporară care ne separă de dilemele etice profunde, precum consimțământul și potențialul de utilizare necorespunzătoare.
Pe măsură ce cercetătorii vor rafina eficiența tehnică, comunitatea globală va fi forțată să accelereze dialogul despre maturitatea etică necesară pentru a gestiona o astfel de putere. Viitorul fertilității nu depinde doar de ce se poate face în laborator, ci de ce ar trebui să se facă în societate.
