Oamenii de știință au descoperit semne de apă pe toată suprafața Lunii

Luna ar putea reprezenta un element surprinzător în ceea ce privește prezența apei, căci oamenii de ştiinţă au descoperit semne de apă pe toată suprafaţa Lunii.

Conform unei noi analize a hărților mineralogice, apa și hidroxilul – o altă moleculă formată din hidrogen și oxigen – ar putea fi prezente în multe locuri de pe Lună, la toate latitudinile și tipurile de teren, inclusiv în regiunile unde Soarele strălucește cel mai puternic.

Această descoperire are implicații multiple, ajutând la înțelegerea evoluției geologice a Lunii și a proceselor care au loc în prezent. De asemenea, oferă informații esențiale pentru viitoarele misiuni cu echipaj uman pe satelitul natural al Pământului.^[sursa]

Cercetătorii au descoperit semne de apă pe toată suprafața Lunii

„Viitorii astronauți ar putea găsi apă chiar și în apropierea ecuatorului, exploatând aceste zone bogate în apă. Până acum, se credea că doar regiunile polare, în special craterele permanent umbrite, sunt bogate în apă. Identificarea locațiilor unde se află apa nu doar că ne ajută să înțelegem istoria geologică a Lunii, ci oferă și indicii pentru viitoarele resurse de apă pentru misiunile umane.”, a explicat Roger Clark, cercetător planetar la Planetary Science Institute.^[studiu]

Luna este, în mod aparent, aridă și lipsită de apă în forma lichidă. La suprafață nu există lacuri, râuri sau bălți. Cu toate acestea, studii recente sugerează că Luna adăpostește cantități semnificative de apă, ascunsă sub suprafață.

Studiile anterioare au sugerat că o mare parte din această apă s-ar putea afla în craterele adânci din regiunile polare, care nu sunt niciodată expuse luminii directe a Soarelui, adăpostind potențial straturi groase de gheață.^[studiu]

Însă cercetările recente, inclusiv studiul echipei conduse de Clark, indică faptul că apa este prezentă și în alte regiuni ale Lunii. Analiza lor a arătat că apa și hidroxilul – o moleculă formată dintr-un atom de hidrogen și un atom de oxigen – sunt mai abundente decât s-a crezut inițial, fiind legate de mineralele din solul și rocile lunare.

Cercetătorii au utilizat datele colectate de instrumentul Moon Mineralogy Mapper (M3) de pe nava spațială Chandrayaan-1, care a orbitat Luna între anii 2008 și 2009. Acest instrument a capturat imagini spectroscopice ale Lunii, analizând lumina infraroșie reflectată de suprafață pentru a detecta semnături specifice apei și hidroxilului.

Echipa de cercetare a constatat că apa și hidroxilul se găsesc la toate latitudinile de pe Lună, deși sunt mai puțin abundente în maresele lunare. Totuși, rocile bogate în apă care sunt aruncate la suprafață în timpul impacturilor pot fi găsite oriunde au loc aceste evenimente.

Apa nu rămâne însă permanent la suprafață. Cercetătorii au descoperit că, odată expusă în urma craterelor de impact, apa este treptat distrusă de radiațiile vântului solar pe parcursul a milioane de ani, lăsând în urmă hidroxilul. De asemenea, hidroxilul este produs și de vântul solar, prin depunerea hidrogenului pe suprafața Lunii, care se combină cu oxigenul din sol, formând moleculele de hidroxil.

„Combinând toate aceste date, putem observa o suprafață lunară cu o geologie complexă, cu apă semnificativă în subsol și un strat de hidroxil la suprafață. Atât craterizarea cât și activitatea vulcanică par să aducă materiale bogate în apă la suprafață, ambele fenomene fiind vizibile în datele colectate.”, a explicat Clark.

Studiul a mai arătat că semnătura apei din piroxen – un mineral prezent în rocile ignee – se modifică în funcție de unghiul de incidență al luminii solare. Acest fenomen clarifică o enigmă lunară mai veche: oamenii de știință observaseră aceste schimbări și nu știau cum să le interpreteze, sugerând inițial că apa ar putea migra pe suprafața Lunii. Acest lucru ar putea fi adevărat într-o anumită măsură, dar într-un ritm mult mai lent decât s-a crezut inițial.^[studiu]

În plus, hărțile echipei oferă noi indicii despre un alt fenomen lunar misterios – vârtejurile lunare. Aceste formațiuni ciudate, spiralate, prezente pe suprafața Lunii, sunt slab înțelese, dar magnetismul ar putea juca un rol în formarea lor. Studiul a arătat că aceste vârtejuri sunt foarte sărace în apă.

Nu este încă clar ce implică acest lucru pentru mecanismul lor de formare, dar semnături similare au fost observate în alte regiuni ale Lunii fără astfel de modele de vârtej. Cercetătorii speculează că aceste regiuni ar putea reprezenta vârtejuri antice, erodate de-a lungul timpului, care lasă în urmă doar semnătura apei pentru a indica prezența lor anterioară. Acest lucru ar putea oferi indicii esențiale despre originea acestor structuri neobișnuite.

În final, descoperirea ar putea deschide noi perspective pentru exploratorii lunari. Prin procesarea mineralelor bogate în hidroxil, astronauții ar putea găsi o metodă de a extrage apă din roci, oferindu-le astfel o sursă vitală de apă pentru viitoarele misiuni.