Oamenii de știință au descoperit vulcanul misterios care a răcit Pământul în 1831

În anul 1831, undeva pe glob, un vulcan masiv a erupt cu o forță devastatoare, aruncând în atmosferă cantități uriașe de cenușă și fum. Cerul s-a întunecat, temperaturile au scăzut, iar emisfera nordică a fost cuprinsă de o răcire semnificativă. Culturile au eșuat, iar foametea a făcut numeroase victime. Totuși, locația exactă a vulcanului a rămas un mister timp de aproape două secole.

Acum, datorită unei analize meticuloase a cenușii conservate în straturile de gheață din Groenlanda, o echipă de cercetători condusă de vulcanologul William Hutchison de la Universitatea St Andrews, Regatul Unit, a identificat sursa cataclismului.

Descoperirea vinovatului: vulcanul misterios care a răcit Pământul

Erupția care a schimbat lumea a fost atribuită vulcanului Zavaritskii, situat pe insula Simushir, parte din lanțul Insulelor Kuril. Această fâșie îngustă de pământ, de doar 59 de kilometri lungime, este nelocuită și se află între Rusia și Japonia.^[sursa]

Hutchison și colegii săi au comparat chimia fragmentelor microscopice de cenușă extrase din carotele de gheață cu eșantioane prelevate din caldera Zavaritskii. Rezultatul a fost o potrivire perfectă.

„Găsirea potrivirii a durat mult timp și a necesitat o colaborare extinsă cu colegii din Japonia și Rusia, care ne-au furnizat eșantioane colectate din acești vulcani îndepărtați cu decenii în urmă.”, a declarat Hutchison.^[sursa]

Momentul decisiv a venit în laborator: „Când am analizat cele două mostre – una din vulcan și cealaltă din carota de gheață – a fost un adevărat moment eureka. Nu-mi venea să cred că cifrele erau identice. Ulterior, am petrecut mult timp verificând vârsta și dimensiunea erupției în înregistrările din Kuril pentru a confirma că potrivirea era reală.”

Tehnologia modernă versus limitele trecutului

Astăzi, tehnologia ne permite să identificăm și să monitorizăm activitatea geologică cu ajutorul stațiilor globale de seismologie și al sateliților care orbitează Pământul. Însă, în anul 1831, astfel de instrumente nu existau. O erupție vulcanică pe o insulă îndepărtată și nelocuită putea trece neobservată.

În trecut, răcirea globală din perioada anilor 1831-1833 fusese atribuită erupției vulcanului Babuyan Claro din Filipine. Totuși, o lucrare publicată în anul 2018 a demonstrat că acest eveniment nu a avut loc.

Identificarea vulcanului Zavaritskii ca fiind responsabil pentru răcirea globală din anul 1831 este o realizare remarcabilă a științei moderne. Această descoperire subliniază cât de mult am avansat în înțelegerea și monitorizarea fenomenelor geologice, permițându-ne să dezlegăm mistere care au afectat întreaga planetă.

O altă teorie despre erupția catastrofală din anul 1831 sugera că vinovatul ar fi fost vulcanul de pe insula Graham, o masă vulcanică efemeră care dispare și reapare în Strâmtoarea Sicilia. Totuși, analiza sulfului conservat în straturile de gheață din Groenlanda a confirmat că erupția a avut loc în emisfera nordică, dar nu s-a potrivit cu această locație.

O erupție pliniană și un crater impresionant

Cercetările conduse de Hutchison și echipa sa au identificat caracteristicile unei erupții pliniene – similare celei care a distrus Pompeiul în urma exploziei Vezuviului. O analiză detaliată a fragmentelor microscopice de sticlă vulcanică recuperate din gheața Groenlandei a dezvăluit o potrivire exactă cu probele prelevate de la vulcanul Zavaritskii de pe insula Simushir.

„Și avem un crater care dovedește acest lucru”, afirmă Hutchison. Astăzi, Zavaritskii este dominat de o calderă – un bazin uriaș format după prăbușirea vulcanului în urma erupției. Cercetătorii estimează că această calderă s-a format în timpul erupției din anul 1831.

Volumul de materie vulcanică expulzat în atmosferă a fost suficient pentru a provoca o scădere globală a temperaturilor de aproximativ 1 grad Celsius, comparabilă cu efectele erupției Muntelui Pinatubo din Filipine, în anul 1991.

Vulcanii ascunși și pericolele viitoare

Vulcanii, chiar și cei aparent inactivi, pot rămâne o amenințare timp de secole. O erupție catastrofală precum cea din anul 1831 ar putea să se repete, iar descoperirile echipei subliniază necesitatea de a studia și monitoriza mai îndeaproape vulcanii izolați.

„Există atât de mulți vulcani ca acesta, ceea ce subliniază cât de dificil va fi să prezicem când sau unde ar putea avea loc următoarea erupție de mare magnitudine. Ca oameni de știință și ca societate, trebuie să ne gândim cum să coordonăm un răspuns internațional atunci când va avea loc următoarea erupție de mari dimensiuni, precum cea din 1831.”, avertizează Hutchison.

Erupția vulcanului Zavaritskii nu doar că a schimbat climatul lumii în anul 1831, dar ne oferă și o lecție valoroasă despre importanța monitorizării activității geologice. Într-o lume interconectată, unde impactul unui eveniment natural poate fi resimțit la nivel global, cercetarea și pregătirea devin esențiale pentru a preveni și gestiona viitoarele catastrofe.