Vești bune pentru chimiștii de pretutindeni: puteți, teoretic, să creați aur pur în laborator. Vestea proastă? Tot ce vă trebuie este o reacție nucleară, un accelerator de particule de câțiva kilometri sau, alternativ, propria explozie de supernovă la purtător. Simplu, nu?
Majoritatea aurului pe care îl purtăm la gât sau îl avem în dinți nu s-a format pe planeta noastră. El este, literalmente, praf de stele. Când stele masive și-au încheiat viața în explozii cataclismice numite supernove sau când stele neutronice s-au ciocnit cu o forță de neimaginat, energia eliberată a fost atât de brutală încât a forțat elementele mai ușoare să fuzioneze, creând metale grele. Printre ele, și aurul. Acest aur atomic a fost apoi aruncat prin cosmos, a fost prins în bulgărele de materie care forma Pământul și, în timp, a ieșit la suprafață, gata să ne orbească cu strălucirea lui.
Joaca de-a Dumnezeu: cum faci aur în laborator
Datorită tehnologiei moderne, am reușit să replicăm acest proces cosmic la o scară minusculă. Problema este că necesită cantități absolut colosale de energie, ceea ce face întregul proces extrem de ineficient și, sincer, complet inutil din punct de vedere economic.
Fiecare atom de aur are în nucleul său exact 79 de protoni. Asta îi dă identitatea. Teoretic, tot ce trebuie să faci este să iei un alt element și să-i modifici numărul de protoni pentru a ajunge la 79. De exemplu, poți lua mercur (80 de protoni) și să-i smulgi un proton, sau poți lua platină (78 de protoni) și să-i adaugi unul.
Din păcate, aurul este un element incredibil de stabil și leneș. Atomii săi rezistă cu încăpățânare majorității forțelor care încearcă să-i schimbe. Este unul dintre cele mai puțin reactive elemente chimice, motiv pentru care bijuteriile nu ruginesc.
Cum convingi un atom să se schimbe? Cu forța brută
O metodă de a-i găsi călcâiul lui Ahile este prin reacții nucleare. Într-un experiment faimos din 1941, oamenii de știință au bombardat mercurul cu neutroni într-un reactor, reușind să-l facă să elimine un proton și să se transforme în aur. Desigur, era vorba de izotopi radioactivi de aur, dar hei, tot aur era! Un efect similar se poate obține și cu platina, conform IFL Science.
O altă metodă, și mai spectaculoasă, implică un accelerator de particule. La celebrul accelerator de particule Large Hadron Collider de la CERN, fizicienii au creat aur ciocnind nuclee de plumb (82 de protoni) unele de altele la viteze apropiate de cea a luminii.
Coliziunile extrem de energetice au creat o plasmă de quarci și gluoni – o supă primordială similară cu cea care a existat la o milionime de secundă după Big Bang. Deși nucleele nu se „ating” direct, unda electromagnetică intensă generată de trecerea lor smulge trei protoni din plumb, lăsând în urmă… aur.
Costul? Doar un cvadrilion de dolari uncia
La fel ca reacțiile nucleare, acest proces consumă o cantitate enormă de energie pentru a crea doar o cantitate „trecătoare”, infimă, de aur.
Poate cel mai faimos experiment de acest gen a fost realizat în anii ’80 de chimistul laureat al Premiului Nobel, Glenn Seaborg, la Laboratorul Lawrence Berkeley. Savantul a transformat atomi de bismut (83 de protoni) în aur, bombardându-i cu nuclee de carbon într-un accelerator de particule.
Experimentul său a fost un succes științific răsunător, dar cu siguranță nu o metodă de îmbogățire. Când a fost întrebat de către cei de la Associated Press despre costuri, Seaborg a estimat că „producerea aurului prin acest experiment ar costa mai mult de un cvadrilion de dolari (adică un milion de miliarde) pe uncie”.
Așadar, da, putem crea aur în laborator. Am descifrat un secret cosmic. Dar, în final, se pare că este mult mai simplu și mai ieftin să-l lăsăm pe seama stelelor care explodează și să ne mulțumim să-l căutăm în pământ.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
