Oamenii evoluează şi în prezent, chiar sub ochii noștri, pe Platoul Tibetan

Oamenii evoluează şi în prezent, adaptându-se constant la mediul înconjurător, iar aceste adaptări sunt înregistrate în corpurile noastre.

Suntem conștienți că anumite medii pot pune în pericol sănătatea umană. Alpiniștii, de exemplu, experimentează adesea răul de altitudine – o reacție a organismului la scăderea presiunii atmosferice, ceea ce înseamnă că fiecare respirație aduce mai puțin oxigen în corp.

Cu toate acestea, la altitudini mari, cum ar fi pe Platoul Tibetan, unde nivelul de oxigen este semnificativ mai scăzut decât la altitudini joase, comunități întregi de oameni prosperă. În peste 10.000 de ani de la colonizarea acestei regiuni, corpurile locuitorilor s-au adaptat pentru a maximiza utilizarea oxigenului din atmosferă, prevenind astfel afecțiuni precum hipoxia – o stare periculoasă în care țesuturile corpului nu primesc suficient oxigen prin sânge.^[studiu]

Oamenii evoluează chiar sub ochii noştri

„Adaptarea la hipoxia de mare altitudine este fascinantă, deoarece stresul este extrem de puternic, experimentat de toți în mod egal la o anumită altitudine și măsurabil. Este un exemplu minunat care ne arată cum și de ce specia noastră prezintă atât de multe variații biologice.” a declarat antropologul Cynthia Beall de la Universitatea Case Western Reserve din Statele Unite.^[sursa]

De ani de zile, Beall studiază modul în care corpul uman răspunde la condițiile de hipoxie, iar cercetările ei recente au scos la lumină adaptări biologice unice ale comunităților tibetane – trăsături ce permit sângelui să transporte eficient oxigenul.

Pentru a înțelege mai bine acest fenomen, cercetătorii s-au concentrat asupra unuia dintre factorii esențiali ai fitness-ului evolutiv: succesul reproductiv. Femeile care reușesc să aducă pe lume copii sănătoși sunt cele care transmit aceste trăsături adaptative generațiilor viitoare. Trăsăturile care maximizează succesul reproductiv într-un mediu specific sunt cele care ajută femeile să depășească stresul sarcinii și al nașterii. Aceste femei tind să aibă mai mulți copii, iar acești copii, moștenind trăsăturile care favorizează supraviețuirea, au șanse mai mari de a ajunge la maturitate și de a transmite, la rândul lor, aceste trăsături.

Acest mecanism reprezintă selecția naturală în acțiune, chiar dacă poate părea contraintuitiv. De exemplu, în regiunile unde malaria este endemică, incidența anemiei falciforme este ridicată – o condiție care oferă un avantaj genetic împotriva malariei.^[studiu]

Statistica nu minte

În cadrul studiului său, Beall și echipa au examinat 417 femei tibetane, cu vârste între 46 și 86 de ani, care au trăit toată viața la altitudini de aproximativ 3.500 de metri în Nepal. Cercetătorii au documentat numărul de nașteri vii, variind între 0 și 14 copii per femeie, cu o medie de 5,2, și au colectat date despre starea de sănătate și trăsături fiziologice. Printre acestea, au măsurat nivelurile de hemoglobină – proteina din celulele roșii care transportă oxigenul – și saturația de oxigen din sânge.

Interesant este că femeile care au avut cele mai multe nașteri vii nu prezentau niveluri extreme de hemoglobină (nici foarte ridicate, nici foarte scăzute), ci valori medii. Însă saturația de oxigen din hemoglobină era ridicată, sugerând că aceste trăsături adaptative reușesc să maximizeze transportul de oxigen către țesuturi fără a îngroșa sângele, ceea ce ar pune stres suplimentar asupra inimii.

„Anterior, știam că un nivel mai scăzut al hemoglobinei era benefic, dar acum înțelegem că o valoare intermediară este cea mai favorabilă. Știam, de asemenea, că o saturație mare de oxigen a hemoglobinei era benefică, dar acum știm că, cu cât saturația este mai mare, cu atât este mai bine. Numărul nașterilor vii cuantifică avantajele.”, a explicat Beall.

Cercetătoarea a adăugat: „A fost surprinzător să descoperim că femeile pot avea multe nașteri vii, chiar și cu trăsături slabe ale transportului de oxigen, dacă alte trăsături compensatoare sunt favorabile.”

În plus, femeile cu cel mai mare succes reproductiv prezentau un flux sanguin crescut în plămâni și ventricule stângi ale inimii mai largi decât media, ceea ce permitea inimii să pompeze mai eficient sângele oxigenat. Aceste adaptări, luate împreună, îmbunătățesc transportul oxigenului și permit corpului uman să facă față nivelului scăzut de oxigen din aerul rarefiat de la altitudini mari.

Cercetătorii au mai constatat că și factorii culturali pot juca un rol. Femeile care se căsătoreau tinere și aveau căsnicii de lungă durată erau expuse mai mult timp posibilității de a rămâne însărcinate, ceea ce le creștea numărul de nașteri. Cu toate acestea, chiar și luând în calcul acești factori, adaptările biologice au avut un impact considerabil.

„Acesta este un exemplu de selecție naturală în continuă desfășurare. Înțelegerea modului în care populații precum cea tibetană se adaptează ne oferă perspective valoroase asupra proceselor evoluției umane.”, a conchis spune Cynthia Beall.