Odată celebrate, descoperirile unui inventator sunt acum considerate dezastre – iar lumea încă nu și-a revenit. Efectele benzinei cu plumb, creată de Thomas Midgley Jr.

În fața unei mulțimi de jurnaliști, inventatorul Thomas Midgley Jr. a turnat un aditiv pe bază de plumb pe mâini și a inhalat vaporii acestuia timp de aproximativ un minut. Cu o atitudine calmă, el a declarat: „Aș putea face asta în fiecare zi fără să am niciun fel de probleme de sănătate.”

La scurt timp după acest gest, Midgley a avut nevoie de tratament medical. Însă demonstrația sa avea să aibă consecințe mult mai grave decât cele asupra propriei sănătăți.

Era anul 1924, iar Thomas Midgley Jr., inginer chimist la compania General Motors, făcuse această cascadorie pentru a promova cea mai recentă descoperire a sa: tetraetilplumbul (denumit și tetraetil de plumb), un aditiv care elimina „bătăile de motor” – micile explozii din motoarele mașinilor cauzate de calitatea scăzută a benzinei. Deși eficient, plumbul s-a dovedit extrem de toxic pentru oameni, în special pentru copii.^[sursa]

Două invenții, efecte devastatoare

Midgley nu s-a oprit aici. Căutând o soluție pentru înlocuirea gazelor inflamabile utilizate în refrigerare și aer condiționat, el a descoperit clorofluorocarburile (CFC), considerate inițial un înlocuitor ideal și inofensiv pentru oameni. Însă, în timp, CFC-urile s-au dovedit devastatoare pentru stratul de ozon, care protejează planeta de radiațiile ultraviolete periculoase. Distrugerea acestui strat a crescut riscul de cancer de piele, a afectat sănătatea plantelor și a pus în pericol ecosistemele.

La aproape 100 de ani de la demonstrația din anul 1924, planeta încă resimte efectele invențiilor lui Midgley. Stratul de ozon necesită încă patru decenii pentru a se reface complet, iar benzina cu plumb a fost comercializată în unele regiuni până în anul 2021. Astfel, multe comunități continuă să sufere din cauza efectelor pe termen lung ale otrăvirii cu plumb.

Cu toate acestea, timp de decenii, Midgley a fost considerat un erou al științei. Povestea sa controversată va fi explorată într-un viitor film scris de scenaristul celebrului Lupul de pe Wall Street (2013).

Născut în anul 1889, în Beaver Falls, Pennsylvania, Thomas Midgley Jr. a demonstrat de timpuriu o pasiune pentru aplicarea practică a științei. În liceu, a folosit scoarța mestecată a ulmilor alunecoși pentru a modifica traiectoria mingilor de baseball, o tehnică ulterior adoptată de jucătorii profesioniști.

Midgley era renumit pentru faptul că purta mereu o copie a tabelului periodic, considerat principalul său instrument în căutarea substanței care avea să ducă la o invenție revoluționară.

Sarcina de a elimina „bătăile de motor”

În 1916, în timp ce lucra la General Motors, Midgley a primit misiunea de a rezolva problema „bătăilor de motor” – explozii mici și ineficiențe cauzate de combustibilul utilizat la acea vreme.

„Era începutul erei automobilelor în Statele Unite, iar Ford dezvoltase modelul T, care nu era foarte puternic. General Motors s-a asociat cu Standard Oil și DuPont pentru a dezvolta motoare mai puternice, iar pentru asta trebuiau să găsească o soluție pentru bătăile de motor.”, explică Gerald Markowitz, profesor de istorie la City University of New York.

Sub conducerea lui Charles Kettering, director de cercetare la General Motors, Midgley a analizat mii de substanțe – inclusiv arsenic, sulf și siliciu – în încercarea de a găsi un aditiv eficient. În cele din urmă, a descoperit tetraetilul de plumb, un compus toxic care a fost comercializat sub numele de „Etil” (ethyl).

Benzina cu plumb: un succes comercial, dar o catastrofă pentru sănătate

Benzina cu plumb a fost vândută pentru prima dată în Dayton, Ohio, în anul 1923 și s-a răspândit rapid în întreaga lume, devenind o soluție standard pentru industria auto.

Cu toate acestea, toxicitatea plumbului era bine cunoscută chiar și la acea vreme. Potrivit UNICEF, plumbul este extrem de otrăvitor, fără un nivel sigur de expunere, și poate afecta grav dezvoltarea copiilor, provocând scăderea coeficientului de inteligență și tulburări comportamentale. Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 1 milion de persoane mor anual din cauza otrăvirii cu plumb.^[sursa]

Deși efectele devastatoare asupra sănătății erau cunoscute, succesul comercial al tetraetilului de plumb a eclipsat riscurile. Ethyl a devenit o soluție profitabilă pentru industrie, dar cu un cost enorm pentru sănătatea publică.

Alarme ignorate

Deși toxicitatea plumbului era bine cunoscută, industria a susținut că nu existau dovezi clare că plumbul din gazele de eșapament ar dăuna oamenilor. Această poziție a determinat chirurgul general să nu ia măsuri în urma unei conferințe pe tema sănătății publice din anul 1925, a explicat istoricul Gerald Markowitz.

Însă lucrătorii din industria producătoare de tetraetil de plumb au început rapid să resimtă efectele devastatoare ale substanței.

„Oamenii care lucrau în laboratoarele de producție înnebuneau, la propriu, din cauza expunerii la plumb.”, a spus Markowitz.

Pentru a liniști temerile publice, Midgley a organizat o demonstrație în anul 1924, turnând tetraetil pe mâini și inhalând vaporii acestuia. Dar, în realitate, și el suferea de otrăvire cu plumb.

„Într-o scrisoare din 1923, Midgley a recunoscut că a avut simptome de otrăvire cu plumb, care l-au afectat pentru tot restul vieții. Odată ce ai o cantitate mare de plumb în corp, acesta nu dispare, provocând un handicap grav pe termen lung.”, a explicat Bill Kovarik, profesor la Universitatea Radford.

Freonul și gaura din stratul de ozon

După inventarea tetraetilului, Midgley și-a îndreptat atenția spre o altă problemă: găsirea unui refrigerant mai sigur decât amoniacul, utilizat în aparatele de aer condiționat și care provocase accidente mortale.

În anul 1930, Midgley a inventat freonul, primul clorofluorocarbon (CFC), un compus derivat din metan, conținând atomi de carbon, clor și fluor. Într-o demonstrație publică, el a inhalat gazul și a stins o lumânare cu acesta, pentru a arăta siguranța produsului.

Freonul a devenit rapid un succes comercial, contribuind la popularizarea aerului condiționat în Statele Unite. După Al Doilea Război Mondial, CFC-urile au fost utilizate pe scară largă ca propulsoare în spray-uri, inclusiv în insecticide și fixative.

Însă, până la mijlocul anilor 1970, daunele cauzate de invențiile lui Midgley au devenit evidente. CFC-urile au provocat o gaură în stratul de ozon de deasupra Antarcticei, punând în pericol viața pe Pământ.

Un impact de durată

Benzina cu plumb a fost eliminată treptat în Statele Unite abia în anul 1996, iar în unele părți ale lumii, inclusiv Algeria, a fost utilizată până în 2021. De asemenea, aditivii cu plumb continuă să fie folosiți în combustibilul pentru aviație.

Un studiu din anul 2022 estimează că jumătate din populația actuală a SUA a fost expusă la niveluri periculoase de plumb în copilărie. La nivel global, efectele sunt greu de cuantificat, dar impactul asupra sănătății publice este imens.^[studiu]

„Nu există un nivel sigur de plumb în corpul unui copil. Vorbim de zeci de milioane, poate sute de milioane de copii afectați negativ de praful de plumb din gazele de eșapament.”, spune Markowitz.

În ceea ce privește CFC-urile, Protocolul de la Montreal din anul 1987 a stabilit eliminarea treptată a acestora până în 2010. Deși emisiile ilegale de CFC continuă, gaura din stratul de ozon este în curs de remediere și ar putea fi complet vindecată în următoarele decenii, marcând o rară victorie ecologică.

Thomas Midgley Jr.: o moarte tragică și o moștenire controversată

Viața lui Thomas Midgley Jr. s-a încheiat în mod tragic și simbolic. După ce a contractat poliomielita în anul 1940, devenind grav invalid, inventatorul a conceput un sistem de scripeți și sfori care îl ajuta să se ridice din pat și să se așeze într-un scaun cu rotile.

Însă, pe 2 noiembrie 1944, Midgley a rămas blocat în dispozitivul său și a murit strangulat.

Inițial, moartea sa a fost privită ca o ironie supremă – inventatorul ucis de propria sa creație. Totuși, realitatea ar putea fi și mai întunecată, sugerează profesorul Bill Kovarik.

„Cauza oficială a morții a fost sinuciderea. Midgley avea un imens sentiment de vinovăție. Industria l-a aclamat drept un geniu, dar, în retrospectivă, el a făcut lucruri extrem de iresponsabile. Otrăvirea cu plumb ar fi putut contribui la starea sa psihică fragilă.”, a explicat Kovarik.

Premii și recunoaștere

În ciuda controverselor, Thomas Midgley Jr. a primit numeroase premii în timpul vieții. A fost distins cu Medalia Perkin de către Societatea Industriei Chimice în anul 1937, iar în 1941, Societatea Americană de Chimie i-a acordat Medalia Priestley și l-a numit președinte în anul morții sale.

Un memoriu biografic scris de mentorul său, Charles Kettering, pentru Academia Națională de Științe în anul 1947, l-a descris pe Midgley ca pe un inovator remarcabil care a lăsat în urmă „o mare moștenire pentru lume dintr-o viață ocupată, diversificată și foarte creativă”.

Deși invențiile lui Midgley – tetraetilul de plumb și CFC-urile – au avut consecințe devastatoare asupra sănătății publice și a mediului, experții subliniază că el a fost mai degrabă un produs al vremurilor sale decât un răufăcător intenționat.

„A fost doar un angajat.”, a afirmat profesorul Kovarik.

Gerald Markowitz, profesor de istorie, este de acord: „Aceasta a fost o cercetare sponsorizată de corporații. Dacă nu ar fi fost Midgley, altcineva ar fi găsit probabil aceleași soluții.”

Cultura obsesiei pentru progres tehnologic din prima jumătate a secolului al XX-lea a jucat un rol crucial. „Abia în anii 1960 și 1970, odată cu apariția mișcării ecologiste, am început să ne gândim serios la consecințele progresului tehnologic. Până în anii 1950, puțini puneau la îndoială ideea că progresul era cel mai valoros produs al nostru. Această mentalitate a avut consecințe serioase asupra lumii.”, a spus Markowitz.