Omul care a deţinut cei mai mulţi sclavi din istorie, în mod legal

Deşi pare greu de înţeles în prezent, sclavia a fost perfect legală până după jumătatea sec. al XIX-lea. Astfel, ne putem întreba cine a deţinut cei mai mulţi sclavi dintre marii proprietari.

Primele documente care atestă prezența sclaviei într-o mare civilizație sunt cele din Sumeria, însă într-o formă limitată.

Sclavia a continuat în perioada faraonică a Egiptului antic, când un anumit număr de sclavi caracteriza o anumită importanță socială.

De asemenea, Grecia și Roma antice erau ambele societăți sclavagiste.

Şi în Ţările Române s-a practicat sclavia, ţiganii fiind folosiţi ca sclavi o perioadă îndelungată.

Primele atestări ale prezenței ţiganilor în principatele românești sunt din anul 1385, în Muntenia şi din anul 1414, în Moldova.

Există documente în care ţiganii sunt enumerați ca bunuri ale unor mănăstiri.

În funcție de mai multe criterii, țiganii se împărțeau în țigani de casă sau de ogor și, respectiv, domnești, boierești sau mănăstirești.

Codul Civil din anul 1818, numit şi Codul Caragea prevedea că „Toţi ţiganii sunt născuți robi” și „țiganii fără stăpân sunt proprietatea statului”._^[sursa]

Sclavia în SUA

Istoria sclavilor afro-americani în SUA a început oficial pe 20 august 1619.

Atunci, o navă olandeză a adus în oraşul Jamestown (Virginia) 20 de sclavi de origine africană.

În primă fază, afro-americanii îşi puteau redobândi libertatea după 4 sau 7 ani în slujba stâpânului.

După prima generaţie însă, slugilor afro-americane li s-a mărit treptat timpul de dependenţă, până când au devenit înrobiţi pe viaţă.

De atunci, sclavii au început să sosească în toate regiunile, comerţul cu sclavi devenind o adevărată afacere.

Compania Indiilor de Vest, una dintre cele mai mari firme din lume, a avut câştiguri uriaşe de pe urma comerţului cu sclavi.

Sclavii erau cumpăraţi din Africa cu 15 florini şi vânduţi în America cu preţuri între 300-500 de florini.

Omul care a deţinut cei mai mulţi sclavi

Plantaţiile de bumbac, tutun şi orez au luat o mare amploare, fiind nevoie de forţă de muncă importantă.

Astfel, marii proprietari de terenuri cumpărau sclavi, întrucât puteau fi obligaţi să muncească de-a lungul întregii zile, iar costurile erau mult mai accesibile decât o mână de lucru formată din oameni liberi.

Practic, se plătea doar preţul de achiziţie pentru sclavi, după care rămâneau costurile cu mâncarea.

În rest, totul era profit.

Joshua John Ward, a fost un prosper om de afaceri care a deţinut mai multe plantaţii de orez în Carolina de Sud.

Ward a rămas cunoscut pentru că a deţinut cei mai mulţi sclavi din istoria SUA.

În anul 1850, Joshua John Ward avea 1.092 de sclavi care munceau pe plantaţiile sale.

Pentru a pune în context acest număr, trebuie să avem în vedere că în anul 1850, în SUA existau doar 18 oameni care deţineau peste 500 de sclavi, Joshua John Ward fiind singurul care avea peste 1.000 de sclavi.

În total, erau înregistraţi oficial 393.975 de deţinători de sclavi în toată America, existând o medie de 10 sclavi pentru fiecare dintre ei.

Ward a murit în anul 1853.

Moştenitorii săi au preluat plantaţiile, iar până în anul 1860, numărul total de sclavi care lucrau pe plantaţiile care au fost în proprietatea răposatului Ward a ajuns la 1.131.

Sclavia a fost abolită în SUA în timpul Preşedintelui Abraham Lincoln, prin Cel de-al Treisprezecelea Amendament la Constituţia americană, ratificat în decembrie 1865.