Omul de Denisova, cel mai misterios strămoş al omului modern, dispărut în condiţii neclare

Omul de Denisova sau Denisovanul a fost o specie umană dispărută, care a trăit pe teritoriul actual al Asiei în perioada Pleistocenului, adică în timpul ultimei perioade glaciare. Era o rudă apropiată a omului de Neanderthal și a dispărut în urmă cu 30.000 de ani.

Rămășițele acestui om primitiv au fost descoperite în peștera Denisova, din munții Altai, din Siberia, în anul 2008.

Omul de Denisova este unul dintre cei mai misterioși strămoși ai omului modern, deoarece puține rămășițe au fost găsite până în prezent, astfel încât nu se cunosc foarte multe informaţii despre ei. Cu toate acestea, cercetările arată că au trăit în aceeași perioadă cu neanderthalienii și cu oamenii moderni timpurii.

Ceea ce a surprins oamenii de știință despre omul de Denisova este că, prin studiul ADN-ului recuperat din rămășițele lor, s-a constatat că omul modern își are originile într-un amestec între neanderthalieni și denisovani. În plus, s-a descoperit că oamenii moderni din Asia și Oceanul Pacific au o cantitate semnificativă de ADN de la omul de Denisova, ceea ce sugerează că aceștia au avut o influență semnificativă asupra evoluției umane.

Deși puține rămășițe au fost găsite, cercetările arată că omul de Denisova era adaptat la condițiile de mediu din regiunea montană din care provenea, în special la temperaturi scăzute și altitudini ridicate. Acesta era probabil un vânător-culegător, asemănător cu alte grupuri umane din acea perioadă. Acest lucru sugerează că omul de Denisova avea o adaptare genetică la altitudini mari, pe care a transmis-o ulterior omului modern prin încrucișare. Această adaptare consta într-o genă numită EPAS1, care reglează producția de hemoglobină în sânge.^[sursa]

Omul de Denisova avea o frunte mică, spre deosebire de Homo sapiens, dar similară celei a neanderthalienilor. De asemenea, avea o față lată și proeminentă, un nas mare și plat și o arcadă dentară puternică. Aspectul său a fost reconstituit cu ajutorul inteligenței artificiale pe baza analizei ADN-ului extras din fosile.^[sursa]

Când şi unde a fost descoperit omul de Denisova

Prima descoperire despre această specie a fost făcută în anul 2008. Atunci a fost descoperit un os al unui deget fosilizat, în peştera Denisova, din munţii Altai, din Siberia. Acest fragment a aparţinut unei fete din această specie, numită Denisova 3. Fata ar fi trăit cu 52.000-76.000 de ani în urmă. Alte câteva rămăşiţe au fost găsite de atunci, incluzând trei dinţi mari şi un maxilar inferior.

Spre deosebire de neanderthalieni, care aveau o înălțime medie de aproximativ 1,65 metri, se crede că omul de Denisova era puțin mai mic, cu o înălțime medie de aproximativ 1,5 metri. De asemenea, se crede că avea o structură robustă, cu un torace puternic și oase mai groase decât ale oamenilor moderni.

Analizele de laborator efectuate asupra ADN-ul extras din fragmentele descoperite au dezvăluit că acești hominizi erau o specie distinctă de oameni preistorici, care au trăit în Siberia în urmă cu mai mult de 50.000 de ani. Analizele genetice au arătat că omul de Denisova a avut o influență semnificativă asupra evoluției umane, deoarece acești oameni au interacționat cu strămoșii noștri din specia actuală de Homo sapiens, dar și cu omul de Neanderthal.

Denisovanii au avut mai multe adaptări genetice la mediile în care au trăit. Pe lângă gena EPAS1, care le-a permis să supraviețuiască la altitudini mari, denisovanii au avut și alte gene care i-au ajutat să se adapteze la frig, la infecții sau la alimentație.

De exemplu, aveau o variantă a genei TBX15, care este implicată în depozitarea grăsimilor subcutanate și în reglarea temperaturii corporale. De asemenea, denisovanii aveau o variantă a genei CYP2U1, care este asociată cu metabolismul acizilor grași și cu protecția împotriva bolilor neurodegenerative. Cu alte cuvinte, acești oameni erau capabili să digere grăsimi și proteine animale într-un mod unic, ceea ce le-a oferit un avantaj metabolic într-un mediu în care resursele alimentare erau limitate. Unele dintre aceste gene au fost transmise și omului modern, prin încrucişare.^[sursa]

În urma acestor încrucişări dintre specii, unele populații umane actuale au moștenit până la 6% din ADN-ul denisovanilor. Acesta este cazul unor grupuri etnice din Asia și Oceania, cum ar fi melanezienii sau aborigenii australieni.

În prezent, oamenii de ştiinţă continuă să studieze omul de Denisova și ADN-ul acestuia pentru a obține mai multe informații despre această specie distinctă și pentru a înțelege mai bine istoria evoluției umane.