Un vas egiptean de alabastru, de o raritate excepțională și aparținând cândva elitei regale, a dezvăluit un secret surprinzător: conținea urme de opiu. Descoperirea sugerează că puternicul narcotic era nu doar foarte prețuit, ci și consumat pe scară largă în Egiptul antic, regii și conducătorii alegând să ia substanța cu ei chiar și în călătoria spre viața de apoi.
„Acest studiu prezintă cea mai clară dovadă de până acum că opiaceele erau o parte importantă a societății egiptene antice”, scriu autorii noului studiu. Aceștia subliniază că este pentru prima dată când conținutul unui astfel de vas inscripționat este identificat prin tehnici științifice.
Opiu descoperit într-un vas egiptean antic
Păstrat în Colecția Babiloniană a Muzeului Peabody de la Yale, artefactul este un vas de alabastru cu inscripții în patru limbi antice – akkadiană, elamită, persană veche și egipteană. Acesta poartă numele conducătorului persan din secolul al V-lea î.Hr., Xerxes I, alături de titlul său de „Marele Rege”.
Potrivit cercetătorilor, la nivel mondial se cunosc mai puțin de 10 astfel de obiecte intacte și inscripționate, toate considerate a fi aparținut conducătorilor sau altor membri ai elitei. Folosind cromatografia de gaze-spectrometria de masă, o tehnică avansată de analiză chimică, autorii au identificat în vas noscapină, hidrocotarnină, morfină, tebaină și papaverină – toți fiind biomarkeri clari pentru prezența opiului.
Această descoperire ar putea tranșa o dezbatere îndelungată privind scopul acestor vase regale. În timp ce unii cercetători credeau că erau folosite pentru parfumuri sau cosmetice, noile dovezi sugerează că erau, de fapt, recipiente antice pentru droguri, destinate celor mai proeminenți lideri ai vremii.
Utilizarea opiului de la elite la oamenii de rând
Anterior, urme de opiu au mai fost găsite într-un set de urcioare dintr-un mormânt din Sedment, la sud de Cairo, un cimitir folosit pentru oamenii de rând. Puse cap la cap, aceste descoperiri indică faptul că drogul ar fi putut fi utilizat atât de oamenii obișnuiți, cât și de elitele din Egiptul antic.
Acest lucru ridică, firesc, întrebări despre conținutul altor vase antice de alabastru, inclusiv cele găsite în faimosul mormânt al lui Tutankhamon. Autorii studiului notează că „multe dintre vasele de alabastru jefuite din mormântul lui Tutankhamon prezentau aceleași resturi organice lipicioase, de culoare maro închis, cu un miros distinct, care corespund caracteristicilor latexului de opiu uscat”.
„Prin urmare, rămâne foarte posibil, dacă nu probabil, ca cel puțin unele dintre acele vase să fi conținut opiacee, ca parte a unei tradiții egiptene de lungă durată pe care abia începem să o înțelegem”, concluzionează aceștia.
Cercetătorii merg chiar mai departe, sugerând că aceste tipuri de vase de alabastru ar fi putut deveni sinonime cu opiul, la fel cum „narghilelele de astăzi sunt asociate cu consumul de tutun shisha”. Și, deși acest ultim punct este speculativ, ei afirmă că „acum este foarte clar că consumul de opiacee era o parte integrantă a vieții cotidiene din antichitate”.
Mai mult decât o simplă curiozitate arheologică, această descoperire ne obligă să regândim complexitatea vieții de la curțile regale antice. Folosirea opiului, o substanță cu proprietăți medicinale, ritualice și recreative, sugerează o înțelegere sofisticată a farmacologiei, integrată direct în simbolurile puterii. Vasul lui Xerxes nu mai este doar un artefact de lux, ci devine o mărturie a modului în care elita antică gestiona durerea, spiritualitatea sau poate chiar plăcerea, estompând granițele pe care le percepem astăzi între medicament, drog și obiect de cult.
Studiul este publicat în Journal of Eastern Mediterranean Archaeology and Heritage Studies.
