Adânc în valea râului Upano din Ecuador, pădurea amazoniană ascunde secretele unei civilizații antice. Un nou studiu dezvăluie acum că moștenirea acestui „Oraș Pierdut” este mult mai profundă decât s-a crezut, modelând ecologia pădurii pe care o vedem astăzi într-un mod surprinzător. Deși primii locuitori au cultivat pământul timp de peste 1.200 de ani, o a doua ocupație, mult mai scurtă, a lăsat cea mai dramatică amprentă.
O echipă de cercetători condusă de profesorul Mark Bush de la Institutul de Tehnologie din Florida și de profesorul Crystal McMichael de la Universitatea din Amsterdam a analizat microfosile din sedimentele lacului Cormorán pentru a reconstrui, pentru prima dată, o istorie detaliată a peisajului pe o perioadă de 2.700 de ani.
Descoperirile lor, publicate în revista Nature Communications, completează studiile arheologice anterioare care au documentat peste 7.000 de structuri antice ascunse de vegetația densă din valea Upano.
„Studiul nostru oferă o cronologie îmbunătățită a activității umane în vale, deoarece vedem oameni care se mută în și din peisaj și diferite stiluri de cultivare care apar și dispar”, a explicat Bush, citat de Phys.org.
Orașul pierdut al Amazonului, abandonat vreme de peste 1.200 de ani
Analiza arată că civilizația Upano și-a început ocupația în jurul anului 750 î.Hr., cultivând porumb și plantând arini. În jurul anului 250 d.Hr., influența lor a început să scadă, ducând la un abandon treptat al așezărilor până în 550 d.Hr. Autorii contrazic teoria conform căreia o erupție masivă a vulcanului Sangay ar fi cauzat plecarea lor, demonstrând că a fost un declin lent, întins pe câteva sute de ani.
După plecarea lor, pădurea a recuperat teritoriul, acoperind urmele prezenței umane. Liniștea a durat până în jurul anului 1500 d.Hr., când un nou val de locuitori a sosit. Aceștia au practicat o agricultură intensivă bazată pe porumb, însă au abandonat la rândul lor pământul în jurul anului 1800 d.Hr.
Pădurea care a crescut ulterior a fost complet diferită de cea din mileniile anterioare, fiind dominată de palmieri înalți. Cercetătorii concluzionează că peisajul forestier modern din valea Upano este rezultatul unei combinații de schimbări climatice și impact uman, având forma sa actuală de doar aproximativ 200 de ani.
„Această lucrare subliniază importanța studierii trecutului pentru a înțelege prezentul”, a declarat co-autorul McMichael. Astăzi, pădurile din jurul lacului Cormorán sunt protejate în cadrul Parcului Național Sangay.
