Orașele României pulsează de legende urbane, șoapte transmise din generație în generație, a căror graniță dintre adevăr și ficțiune este adesea estompată. Iar când vine vorba de București, Centrul Vechi este, fără îndoială, epicentrul acestor povești, un adevărat kilometru zero al misterelor. Printre cele mai tulburătoare se numără Orfelinatul bântuit de pe Strada Franceză, o poveste care încă trimite fiori pe șira spinării celor care o ascultă.
Orfelinatul bântuit de pe Strada Franceză: ororile din spatele zidurilor
În vasta rețea de clădiri abandonate sau cu un statut juridic incert din Capitală, multe adăpostesc povești cu fantome și fenomene inexplicabile. Printre ele, la numărul 13 de pe Strada Franceză, se înalță o clădire care astăzi găzduiește terase și cluburi vibrante, pline de viață în serile de weekend. Însă, sub acest furnicar modern, zace o legendă întunecată.
Povestea spune că zidurile acestei clădiri au fost, timp de zeci de ani, bântuite de spiritele a 203 copii. În trecut, imobilul a funcționat ca un orfelinat neoficial, condus de un personaj enigmatic, Stavrache Hagi-Orman, despre care cronicile vremii oferă surprinzător de puține detalii. Deși aduna copiii străzii sub acoperișul său, se spune că îi ținea în condiții inumane, privați de hrană și, mai ales, de apă.
Această parte a legendei este întărită de mărturiile vechilor locuitori din zonă, care susțineau că, în tăcerea nopții, auzeau adesea glasurile stinse ale copiilor implorând: „Apă, vrem apă!”. Astăzi, majoritatea celor care se plimbă prin Centrul Vechi preferă să considere povestea un simplu mit urban, o ficțiune menită să înfricoșeze.
Cruzimea ca sursă a blestemului
De ce erau copiii ținuți în asemenea condiții? Legenda conturează portretul unui Stavrache Hagi-Orman de o răutate aproape patologică, un om care își găsea o plăcere sadică în a asculta țipetele și rugămințile copiilor înfometați și însetați. Chinul lor era sursa lui de satisfacție. Astfel, rând pe rând, din cauza inaniției și a deshidratării, cei mici se stingeau. Cifra, încremenită în legendă la 203, reprezintă numărul sufletelor de copii care s-au pierdut între acei pereți, suflete despre care se crede că au rămas captive în locul suferinței lor.
Dacă ajungi astăzi pe Strada Franceză la numărul 13, vei descoperi o clădire elegantă, recent renovată, a cărei fațadă pare să fi șters orice urmă a trecutului sinistru. O plăcuță sobră anunță că este un monument istoric, ridicat între anii 1870 și 1900, iar proprietarul oficial este moșierul Ștefan Petrovici Armis. Noua imagine a clădirii oferă o altă nuanță Centrului Vechi, transformând plimbarea într-o experiență relativ plăcută și, aparent, inofensivă. Asta, deși în zonă există mai multe imobile abandonate, gata să se dărâme.
Personalitatea crudă a lui Stavrache Hagi-Orman a fost, fără îndoială, catalizatorul acestei legende care a dăinuit decenii. Chiar dacă, în prezent, majoritatea turiștilor și localnicilor au lăsat povestea în urmă, concentrându-se pe revitalizarea zonei, misterul persistă. Data viitoare când te afli în Centrul Vechi, oprește-te pentru câteva minute în fața fostului orfelinat. Chiar dacă întâmplările de demult s-au șters din memoria colectivă, ai putea, pentru o clipă, să simți ecourile istoriei și să rezonezi cu trecutul dureros al acestui loc.
Când să vizitezi locul bântuit?
Clădirea, fiind acum proprietate privată, poate fi admirată doar din exterior. Vestea bună este că o poți face în orice anotimp. Totuși, există o recomandare subtilă. Deși serile în Centrul Vechi sunt pline de farmec și agitație, cel mai bun moment pentru a privi clădirea de la numărul 13 este în timpul zilei. În liniștea relativă și în lumina soarelui, când detaliile arhitecturale sunt clare și mulțimea nu te distrage, ai putea fi mai receptiv la atmosfera reală a locului, dincolo de legenda sa.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante: