Originile primitive ale sărutului tocmai au fost dezvăluite, și sunt dezgustătoare

Nimeni nu știe exact când a apărut sărutul printre oameni şi care sunt originile primitive ale sărutului. Cu toate acestea, faptul că nu este prezent în toate culturile sugerează că, mai degrabă decât un instinct, sărutul ar putea fi o creație culturală.

Însă oamenii nu sunt singurii care practică acest gest intim. Alte primate, cum ar fi bonobo și cimpanzeii, se sărută și ele. Această observație i-a condus pe unii cercetători, printre care primatologul și psihologul evoluționist Adriano Lameira de la Universitatea Warwick, să exploreze origini mai profunde și surprinzătoare ale sărutului – poate chiar originile care ne-ar face pe mulți să strâmbăm din nas.

Originile primitive ale sărutului

Potrivit lui Lameira, sărutul a evoluat dintr-un comportament asociat cu ritualurile de îngrijire ale strămoșilor noștri. Atunci când își curățau reciproc blana, primatele strângeau cu buzele paraziții și pielea moartă de pe corpul partenerilor, oferind astfel o „atingere” de grijă. Chiar dacă nevoia de curățare a blănii a dispărut odată cu evoluția omului, spune Lameira, „strângerea” buzelor nu a dispărut.^[sursa]

„Funcția igienică a îngrijirii a scăzut în evoluția umană odată cu pierderea blănii. Cu toate acestea, este probabil ca interacțiunile mai scurte de îngrijire să fi păstrat un stadiu final de «sărut», care a devenit în cele din urmă un ritual autonom pentru consolidarea legăturilor sociale și de rudenie.”, a scris Lameira în studiul său. „”^[sursa]

Există dovezi că sărutul între oameni datează de mii de ani, ceea ce sugerează că această practică a trecut testul timpului. Dar ce anume determină sărutul?

În trecut, au fost propuse explicații evolutive pentru acest gest. Una dintre teorii era legată de hrănirea sugarilor prin pre-mestecarea alimentelor, însă această idee nu explică proeminența buzelor și aspirația specifică sărutului, care implică o mișcare mai activă decât cea necesară hrănirii unui bebeluș. O altă ipoteză sugerează că sărutul ar fi apărut din mirosirea altor persoane pentru recunoaștere socială, dar de ce ar implica acest lucru tocmai contactul gurii?

Lameira propune o alternativă: poate că sărutul s-a dezvoltat ca o modalitate de întărire a legăturilor de grup. În societățile de primate, îngrijirea reciprocă a blănii este principalul mod de a construi legături și de a menține coeziunea grupului, eliberând endorfine și reducând stresul.

„Îngrijirea constă în curățarea blănii și îndepărtarea paraziților, a pielii moarte și a altor resturi. Ea ajută la întărirea alianțelor, ierarhiilor și coeziunii grupului, cu efecte benefice asupra stării de bine a ambelor părți implicate.”, a explicat Lameira.

În comparație cu alte primate, oamenii dedică mult mai puțin timp îngrijirii reciproce – o schimbare logică, dat fiind că am pierdut blana și avem acces la alte metode de igienă. Însă, chiar și cu pierderea blănii, unele elemente ale ritualului de îngrijire par să fi supraviețuit. Un astfel de vestigiu, pe care Lameira îl numește „sărutul final al îngrijitorului,” ar fi fost un obicei de a prinde cu buzele resturile de pe pielea partenerului la finalul unei sesiuni de curățare.

Astfel, sărutul „din buze” ar putea fi un comportament evolutiv care a derivat firesc din obiceiul strămoșilor noștri de a se îngriji reciproc.

Deși această teorie nu este tocmai atrăgătoare, ea poate fi la fel de plauzibilă ca și celelalte explicații. În ciuda incertitudinii, studierea comportamentului altor primate și a ritualurilor lor de îngrijire ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine modul în care s-a dezvoltat sărutul.

„Pentru o perspectivă evolutivă asupra sărutului și altor comportamente caracteristice speciei noastre, este esențial să analizăm contextul mai larg, socioecologic, cognitiv și comunicativ al strămoșilor umani.”, susține Lameira,

Și, bineînțeles, cel mai greu acum ar putea fi să nu ne gândim la paraziți data viitoare când sărutăm pe cineva.