Paul Alexander, omul care a trăit 70 de ani într-un „plămân de fier”, a murit

Paul Alexander, bărbatul care a locuit într-un ventilator pulmonar, cunoscut ca „plămân de fier”, timp de peste 70 de ani, a murit la vârsta de 78 de ani.

Paul Alexander și-a petrecut aproape toată viața în aparatul de ventilație pulmonară, după ce a contactat poliomielita în anul 1952, la vârsta de șase ani, afecțiune care l-a paralizat de la gât în jos. Neputând să respire singur, s-a bazat pe aparat pentru a respira timp de peste șapte decenii. Chiar și atunci când au devenit disponibile noi tehnologii.

Paul Alexander, omul care a trăit într-un „plămân de fier”

În ciuda constrângerilor fizice, Paul Alexander a realizat multe lucruri, ca autor publicat, avocat și călător pasionat, rămânând în memoria întregii lumi pentru atitudinea sa pozitivă și zâmbetul permanent.

„Paul Alexander, omul care a trăit într-un «plămân de fier», a încetat din viață ieri. După ce a supraviețuit poliomielitei în copilărie, a trăit peste 70 de ani într-un ventilator pulmonar. În acest timp, Paul a mers la colegiu, a devenit avocat și autor publicat. Povestea lui a mers departe, influențând pozitiv oamenii din întreaga lume. Paul a fost un model incredibil care va continua să fie amintit.„, a declarat Christopher Ulmer, organizator și activist pentru drepturile persoanelor cu dizabilități.^[sursa]

De-a lungul unei vieți extraordinare, determinarea şi optimismul lui Paul Alexander au fost cele care l-au ajutat să realizeze o serie de realizări remarcabile.

La vârsta de 21 de ani, a devenit prima persoană care a absolvit un liceu din Dallas fără să fi participat vreodată la cursuri în persoană. A fost acceptat la Universitatea Southern Methodist din Dallas, după multe dificultăți şi dispute cu administrația universității, iar apoi a fost admis la Facultatea de Drept de la Universitatea din Texas, Austin.

Și-a urmat visul de a deveni avocat pledant și și-a reprezentat clienți în instanță într-un costum format din trei piese și un scaun cu rotile modificat care îl ținea drept. De asemenea, a organizat o grevă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și a publicat o carte de memorii, intitulată „Trei Minute pentru un Câine: Viața Mea într-un Plămân de Fier„.

Cartea de 155 de pagini a fost elaborată cu grijă și a fost nevoie de 5 ani pentru a fi finalizată. De remarcat este faptul că Paul a scris fiecare cuvânt cu un pix atașat de un băț pe care îl ţinea în gură.

Paul a supraviețuit ambilor părinți, fratelui său și chiar și primului său ventilator pulmonar, care a început să scape aer în anul 2015, dar a fost reparat de un mecanic pe nume Brady Richards, după ce Paul a cerut ajutorul pe YouTube.

A folosit același «plâmân de fier», în ciuda apariției unor aparate mai moderne

Poliomielita este o boală infecțioasă cauzată de un virus care se poate răspândi de la o persoană la alta. În unele cazuri, agentul patogen poate ataca sistemul nervos central și distruge neuronii motori, ducând la paralizie. Paralizia este, de obicei, temporară, dar aproximativ una din 200 de infecții duce la paralizie ireversibilă. Alexander s-a numărat printre acei puțini nefericiți și a rămas incapabil să-și miște corpul de la gât în jos.

Plămânul de fier, o cutie mare și galbenă de metal, funcționează prin crearea unui vid pentru a trage în mod mecanic oxigenul în plămânii pacienților cu sistemul nervos central și funcția respiratorie afectate de poliomielită.

Cu toate că acum sunt disponibile aparate mai moderne, Paul Alexander a decis să continue să folosească același dispozitiv pulmonar pentru că s-a obișnuit cu el. Alte dispozitive necesită, de asemenea, intervenții chirurgicale intensive.

Paul Alexander a trăit mai mult sau mai puțin în ultimii 70 de ani în acest „plămân de fier”. A reușit să iasă din dispozitiv timp de două sau trei minute datorită unei tehnici pe care a învățat-o singur și pe care a numit-o „respirația broaștei”, care consta în înghițirea unor guri de aer cu ajutorul mușchilor gâtului pentru a forța aerul să intre în plămâni. Cu toate acestea, aceasta nu a fost o soluție pe termen lung și și-a petrecut majoritatea covârșitoare a zilei întins pe orizontală în interiorul camerei mecanice.^[sursa]

Cu toate acestea, de-a lungul vieții sale, Alexander nu a lăsat niciodată aparatul să îi stea în cale. A călătorit cu avionul, a trăit independent, a mers la biserică și la mare și s-a îndrăgostit.

În timpul studiilor universitare, el a întâlnit-o pe Claire, cu care mai târziu s-a logodit. Însă mama tinerei i-a interzis să-i vorbească fiicei sale. „Au trecut ani până să mă vindec de asta.”, a spus Paul Alexander la un moment dat.

În ultima parte a vieții, Alexander a construit o relație strânsă cu Kathy Gaines, o femeie oarbă care a devenit îngrijitoarea sa – sau „brațele și picioarele” sale, după cum obișnuia să îi spună. Kathy a început să îl ajute după ce Alexander a absolvit Facultatea de Drept, sprijinindu-l timp de mai mult de trei decenii.