Cu toţii urâm corupţia, iar cei mai mulţi dintre noi consideră că pedeapsa pentru corupţie trebuie să fie una exemplară.
Mai ales pentru corupţia la nivel înalt, care are efecte atât de puternice, încât se resimte în bunăstarea naţiunii.
Popoarele puternice sunt caracterizate prin seriozitate când vine vorba de muncă şi corectitudine când ne referim la orice tip de relaţii.
Imperiul Persan a fost unul dintre cele mai puternice imperii care au existat în istoria cunoscută a acestei lumi. Persanii puneau mare preţ pe legislaţie şi aveau reguli stricte pentru pedepsirea crimelor.
Într-adevăr, unele pedepse aplicate pentru diferite infracţiuni erau extrem de dure. Cel puţin în accepţiunea noastră, căci pe atunci lucrurile erau percepute în mod diferit.
Pedeapsa pentru corupţie
Herodot relatează în Cartea a V-a din opera Istorii[1] despre pedeapsa teribilă aplicată unui judecător corupt.
Era în vremea regelui Cambyses al II-lea când judecătorul Sisamnes a fost prins luând mită pentru a da o sentinţă injustă. Acest lucru era inacceptabil.
Legea era pentru toţi, iar Cambyses considera că instanţele persane trebuie să fie imparţiale şi corecte.
Sisamnes, în calitatea sa de judecător, tocmai încălcase cea mai importantă regulă, cea după care un magistrat trebuia să-şi ghideze viaţa şi cariera.
Cambyses a hotărât să-i aplice judecătorului o pedeapsă exemplară, pentru ca succesorul acestuia să nu mai repete greşeala.
Sisamnes a fost ucis, tăindu-i-se gâtul.
Cambyses a ordonat atunci ca Sisamnes să fie jupuit, iar din pielea sa să fie confecţionat un scaun pentru judecătorul care urma să-i ia locul.
Noul judecător
Pedeapsa pentru corupţie aplicată de Cambyses avea să fie un exemplu de neuitat.
Regele a hotărât ca succesorul lui Sismanes să fie chiar fiul acestuia, Otanes. Cambyses i-a atras atenţia lui Otanes, spunându-i să-şi amintească mereu de unde provine pielea scaunului pe care îl ocupa.
Otanes a prezidat instanţele de judecată din Persia, stând pe scaunul făcut din pielea tatălui său.
Corupţia fusese stârpită cu o pedeapsă de o cruzime extremă, dar care a avut efectul scontat.
Otanes şi-a îndeplinit funcţia de judecător atât sub domnia lui Cambyses al II-lea, precum şi a fiului acestuia, Darius cel Mare.[2]
Loialitatea şi corectitudinea l-au făcut pe Otanes să devină guvernator al Anatoliei, parte a Imperiului Persan, în vremea în care a cunoscut apogeul puterii și al întinderii teritoriale, devenind cel mai vast și cel mai puternic stat din Orientul Mijlociu.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
