Peneş Curcanul, sergentul erou din Vaslui care l-a inspirat pe poetul Vasile Alecsandri

Peneş Curcanul reprezintă un nume cunoscut pentru mulţi dintre noi, în special datorită celebrei poezii a marelui Vasile Alecsandri, care a fost intitulată astfel.

Însă Peneş Curcanul, eroul din poezia lui Alecsandri a existat în realitate, iar numele său real a fost Constantin Ţurcanu.

Cine a fost Peneş Curcanul

Constantin Ţurcanu s-a născut în anul 1854 la Vaslui, fiind fiul lui Gheorghe și al Mariei Țurcanu. La vârsta de 7 ani, părinții l-au dus la Huși, fiind lăsat în grija unor rude mai înstărite. Acolo a urmat cinci clase primare, fiind printre primii copii din mahala care știa să scrie și să citească.

La vârsta de 21 de ani, în data de 15 mai 1875, Constantin a fost înregimentat în cadrul Regimentului 13 Dorobanți Vaslui-Iași, pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu.

Era o perioadă tulbure, plină de conflicte, iar Principatele Române doreau să-şi obţină independenţa faţă de Imperiul Otoman. Astfel, s-a decis implicarea în Războiul Ruso-Turc, la care a participat şi Regimentului 13 Dorobanți.

Sergentul Constantin Țurcanu a participat la asaltul general asupra Plevnei. La cucerirea redutei Grivița 1, Peneș Curcanul a fost rănit în luptă și transportat la Turnu Măgurele pentru îngrijiri medicale. Pentru curajul său, Constantin Țurcanu a fost decorat de regele Carol I cu ordinul „Steaua României”.

Campania militară de la sud de Dunăre din 1877-1878 nu a fost singura campanie la care a participat eroul vasluian. Acesta a fost veteranul a patru campanii militare purtate de armata română:

• Războiul de Independență 1877-1878;
• Al Doilea Război Balcanic (1913);
• Primul Război Mondial (1916-1918);
• Campania Armatei Române din Ungaria (1919).

În fiecare dintre cele patru campanii militare, Peneş Curcanul a fost decorat. În total, a primit nu mai puţin de 12 decoraţii militare.

Constantin Țurcanu a murit în data de 15 noiembrie 1932. În amintirea sa şi a celorlalţi eroi vasluieni care au luptat în Războiul de Independenţă a fost construit, în anul 1934, Mausoleul Peneș Curcanul. Acesta se află în Vaslui, în interiorul cimitirului, fiind realizat din marmură, piatră și bronz.

Amintirile lui Constantin Ţurcanu

„Eu mă numesc din botez Constantin Țurcanu, însă în războiul din 1877, marele poet mi-a schimbat numele și prenumele zicându-mi Peneș Curcanul. Aceasta s-a auzit că am fost cel dintâi care am intrat în redanul luat la 27 august 1877. (…) La luarea redanului am fost decorat de domnitorul Carol cu «Virtutea Militară», iar la 31 august la Grivița tot de domnitorul Carol I am fost decorat cu «Steaua României» în gradul de cavaler. Acest atac l-am dat pe ziua de 31 august 1877. (…)

Tot în acel an la reduta nr.2 am dat un atac fals și am fost rănit la acea redută. La 7 octombrie tot la această redută am fost prins de cange și, dacă nu se rupea mantaua, trebuia să fiu să fiu tras în șanț și tăiat bucăți. Că tot acolo a fost prins un sublocotenent și l-au tăiat în bucăți și l-au aruncat pe malul șanțului. (…) Am stat în spital până ce m-am internat. Așa că în noiembrie 1877, reîntors la Regimentul meu 13 Dorobanți Iași Vaslui, însă regimentul fiind distrus am fost la luptă că nu mai rămăseseră decât 300 de oameni din 1200. (…)

La 1 Decembrie 1877 am plecat la București cu 10.000 de prizonieri turci și într-o zi, plimbându-mă pe Calea Victoriei, m-am întâlnit cum un domn care m-a întrebat de unde sunt, cum mă numesc, ce grad am și dacă am fost rănit. I-am răspuns că sunt din orașul Vaslui și mă numesc Constantin Țurcanu, am gradul de sergent și am fost rănit.

În anul 1881, eu fiind eliberat, am văzut poezia «Plecat-am 9 din Vaslui și cu sergentul 10». În 1913 aveam servici ca picher de stat și eram plătit cu 150 lunar. Mi-am lăsat serviciul și m-am înscris ca voluntar în Regimentul 25 de a merge contra bulgarilor. Tot ca voluntar în 196, idem în 1918, idem în 1922, 1923 și de astăzi până la moarte în armată“. fragmente din Amintirile lui Constantin Ţurcanu despre participarea sa la campania militară din anii 1877-1878.^[sursa]

Întâlnirea lui Peneş Curcanul cu Vasile Alecsandri

Întâlnirea dintre Constantin Țurcanu și poetul Vasile Alecsandri a avut loc după bătălia de la Plevna.

Fiind inspirat de eroismul militarului, poetul a decis să ofere posterităţii o amintire a acestuia. Astfel, a aşternut pe hârtie poezia Peneş Curcanul.

Redăm mai jos câteva versuri din poezia scrisă de Vasile Alecsandri.

Peneș Curcanul

Plecat-am nouă din Vaslui,
Şi cu sergentul, zece,
Şi nu-i era, zău, nimănui
În piept inima rece.

Voioşi ca şoimul cel uşor
Ce zboară de pe munte,
Aveam chiar pene la picior,
Ş-aveam şi pene-n frunte.

Toţi dorobanţi, toţi căciulari,
Români de viţă veche,
Purtând opinci, suman, iţari
Şi cuşma pe-o ureche.

Ne dase nume de Curcani
Un hâtru bun de glume,
Noi am schimbat lângă Balcani
Porecla în renume!

(…)

Trei zile-n urmă am răzbit
Prin Dunărea umflată,
Şi nu departe-am tăbărât
De Plevna blestemată.

În faţa noastră se-nălţa
A Griviţei redută,
Balaur crunt ce-ameninţa
Cu gheara-i nevăzută.