„Pentru prima dată, am reușit să capturăm o imagine a unei stele aflate pe moarte într-o galaxie din afara Căii Lactee.”, acesta a fost anunțul făcut de astronomi într-un comunicat al Observatorului European de Sud (ESO).
Această stea, denumită WOH G64, se află la 160.000 de ani-lumină de Pământ, în Marele Nor al lui Magellan, o galaxie-satelit a Căii Lactee. Imaginea spectaculoasă a fost obținută cu ajutorul Telescopului Foarte Mare (Very Large Telescope – VLT) al ESO. Observațiile recente au scos la iveală detalii fascinante despre această stea care emite gaz și praf, semne clare ale ultimelor etape ale existenței sale înainte de a exploda ca o supernovă.
Prima fotografie cu stea din afara galaxiei Calea Lactee
WOH G64 este cunoscută de zeci de ani, însă noile descoperiri au adus detalii inedite. Cu un diametru de aproape 2.000 de ori mai mare decât cel al Soarelui, această stea aparține categoriei rar întâlnite a supergigantelor roșii și a fost poreclită „steaua-monstru”.[sursa]
„Am descoperit un cocon de praf, în formă de ou, care înconjoară strâns steaua. Aceasta ar putea fi legată de expulzarea masivă de material din straturile exterioare ale stelei înainte de transformarea sa în supernovă.”, a declarat Keiichi Ohnaka, astrofizician la Universidad Andrés Bello din Chile.
Forma surprinzătoare a coconului i-a uimit pe cercetători, care se așteptau la o configurație diferită, bazată pe modele computerizate și observații anterioare. Echipa sugerează că o posibilă stea-companion, încă nedetectată, ar putea influența structura coconului.
Martori ai vieții unei stele, în timp real
Deși astronomii au fotografiat multe alte stele din galaxia noastră și din alte galaxii, obținerea unor detalii atât de clare a fost extrem de dificilă până acum. „Am constatat că steaua a suferit schimbări semnificative în ultimii 10 ani, oferindu-ne o ocazie rară de a observa evoluția unei stele aproape în timp real.”, a spus Gerd Weigelt, profesor la Institutul Max Planck pentru Radio Astronomie din Germania.
Supergigantele roșii precum WOH G64 își pierd straturile exterioare de gaz și praf într-un proces care poate dura mii de ani. „Aceasta este una dintre cele mai extreme stele de acest tip.”, a declarat Jacco van Loon, director al Observatorului Keele din Regatul Unit, care studiază steaua încă din anii ’90.
Expulzarea materialului de către stea ar putea explica de ce luminozitatea sa scade treptat. Cu toate acestea, pe măsură ce steaua devine mai întunecată, chiar și Telescopul Foarte Mare va întâmpina dificultăți în continuarea observațiilor. „Observațiile viitoare realizate cu instrumentele ESO vor fi cruciale pentru a înțelege procesele aflate în desfășurare în această stea.”, a subliniat Ohnaka.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
