Pericolul ascuns al luxului: o lecţie primită de la Imperiul Roman

Atunci când auzim despre pericolul ascuns al luxului, ne putem gândi că este vorba despre o ipoteză plină de ipocrizie, emisă de cei care nu pot duce un asemenea stil de viaţă. Însă adevărul este mult mai complex. Scriitorul roman Tacitus susținea că Imperiul Roman a fost construit prin înrobirea popoarelor cucerite, care s-au obișnuit cu traiul frumos și cu luxul.

Cornelius Tacitus a trăit între anii 54-120 e.n. şi a fost un om politic și unul din cei mai importanți istorici romani, considerat părintele istoriografiei latine. De asemenea, deviza sa pentru istorie era sine ira et studio (lat. „fără ură și părtinire”), fapt care îl recomandă ca o sursă istorică credibilă.

Făcând o legătură cu prezentul, în zilele noastre, tehnologia a devenit atât de importantă pentru viața noastră de zi cu zi, încât pare imposibil să ne desprindem de ea. Este atât o cușcă, cât și un lux. Faptul de a fi dependent de un lucru îi conferă acestuia putere asupra ta. A avea nevoie de ceva sau de cineva înseamnă, la bine și la rău, să-ţi creezi anumite limite.

Pericolul ascuns al luxului

Armata romană a fost una dintre cele mai eficiente armate din punct de vedere militar și una dintre cele mai de succes forțe pe care lumea le-a cunoscut vreodată. Pe teren deschis, legiunile lor erau aproape imbatabile. Dar Imperiul Roman nu a fost construit doar pe baza geniului militar al comandanţilor și a săbiilor scurte și ascuţite. Legiunile romane ar fi putut învinge un popor, dar nu l-ar fi putut supune. În realitate, dragostea pentru lux și traiul mai bun au fost cele care au făcut acest lucru.

Britanicii, a observat Tacitus, au fost înrobiți nu de lanțuri, ci de dorința lor de a avea vin bun și mese îmbelşugate. De fapt, guvernatorul Britaniei, Agricola, a căutat în mod deliberat să liniștească această societate tribală războinică prin „distracțiile încântătoare” ale băilor calde, ale togilor elegante și ale educației. După cum scria Tacitus, „Britanicii naivi descriau aceste lucruri ca fiind «civilizație», când de fapt erau pur și simplu o parte a înrobirii lor”.^[sursa]

Confortul și comoditatea au transformat războinicii brutali și înfricoşători în civili amabili și pacifişti. Trebuie să subliniem faptul că Tacitus probabil a exagerat toate acestea. Marea Britanie nu a fost niciodată la fel de docilă precum Franța sau Spania în faţa luxului generat de Imperiul Roman.

Folosirea luxului pentru a cuceri un popor este o tactică utilizată în mod repetat de-a lungul timpului. Să vedem câteva exemple.

Confruntat cu un deficit comercial cu China, Imperiul Britanic a inundat țara cu opiu ieftin pe care îl expedia din India. Un drog de lux a devenit o dependență, iar britanicii și-au schimbat opiul cu porțelan, ceai și mătase.

Războiul Rece a fost câștigat, de asemenea, pe seama luxului. Când televizoarele și frigiderele americane ieftine au ajuns, inevitabil, în URSS, sovieticii nu puteau spera să egaleze o asemenea opulență. Poporul sovietic a ajuns să vadă astfel de bunuri de uz casnic „de lux” ca fiind esențiale, și numai SUA le putea oferi.

Dar exemplul cel mai ușor de înţeles pentru cei mai mulți dintre noi astăzi este relația noastră cu ceea ce se numeşte Big Tech sau marile companii din domeniul tehnologic. Companii precum Facebook, Apple și Google ne introduc încet și sigur viețile noastre în algoritmii și platformele lor. Mediile sociale sunt concepute și calibrate pentru a crea în mod deliberat dependență. Serviciile care promit în primul rând economisirea timpului sau a banilor, cum ar fi stocarea în cloud, au devenit atât de universale, încât reveni la stilul de viaţă anterior devine imposibil. Se întâmplă din ce în ce mai des să nu ne știm nici măcar parolele pentru anumite lucruri – lăsăm telefoanele sau aplicațiile noastre să le inventeze și să le stocheze pentru noi.

Nu putem părăsi maşinăria

O nouă tehnologie sau un nou serviciu este inițial un lux – până când devine atât de normalizat și omniprezent, atât de esențial – încât nu ne mai putem întoarce la perioada de dinainte de apariția sa. Ceea ce a fost cândva un „dorință” devine o „nevoie”.

Nuvela scriitorului E.M. Forster, „Mașina se oprește”, imaginează o lume în care fiecare aspect al vieții este asigurat de „mașinărie”. Există butoane „pentru a cere mâncare, muzică, îmbrăcăminte, băi calde, literatură și, bineînțeles, comunicare cu prietenii”. Cât de previzibil s-a dovedit a fi acest lucru? Astăzi, avem Uber, Skype, Netflix și lista poate continua o lungă perioadă de timp. Prietenii și familia noastră sunt, de asemenea, conectați la „mașinărie”.

Este posibil să scăpăm?

Deși privim tehnologia ca pe o eliberare, aceasta, de asemenea, ne limitează şi nu ne permite să trăim fără ea. Dacă îi dăm crezare lui Tacitus, acum suntem înrobiți de lucrurile pe care le vedeam cândva ca fiind „de lux”. Este treaba filozofiei să vadă aceste lanțuri pentru ceea ce sunt cu adevărat. Și, pe măsură ce ne examinăm viețile, putem alege apoi să le purtăm fericiți sau să începem călătoria lungă și grea pentru a scăpa de ele.