Pescuitul pe stâlp, neobişnuita metodă de pescuit din Sri Lanka

Pescuitul pe stâlp este o metodă de pescuit neobişnuită, care este practicată în Sri Lanka, o țară insulară din Oceanul Indian, aflată în apropierea coastei Indiei. Pentru a prinde peștele, pescarii se caţără pe o bară transversală, numită „petta”. Aceasta este montată pe un stalp înfipt în nisipul de sub apă, la o distanţă de câțiva metri de țărm. Din această poziție, pescarii așteaptă ca peștele să prindă momeala.

Deşi această metodă ar putea lăsa impresia că reprezintă o tradiţie străveche, în realitate pescuitul pe stâlp sau pe piciorange a fost inventat relativ recent, fiind influenţat de factori specifici vremurilor noastre, cum ar fi aglomeraţia şi nevoia de hrană ieftină.

Această metodă de pescuit a început în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când lipsa alimentelor și supraaglomerarea locurilor de pescuit au determinat pescarii din Sri Lanka să încerce și alte metode de a prinde pește. La început, oamenii se căţărau pe epavele navelor și ale avioanelor doborâte şi pescuiau. Ulterior, unii dintre ei au început să monteze stâlpi în recifele de corali şi să se urce pe ei, crescând astfel exponenţial numărul de locuri de pescuit.^[sursa]

Pescuitul pe stâlp a fost transmis la cel puțin două generații de pescari, care trăiesc între localităţile Unawatuna și Weligama. Prada pescarilor este destul de redusă, iar de obicei constă în cantități mici de hering și macrou. De asemenea, profitul pe care pescarii îl obțin din activitatea lor este din ce în ce mai mic. Astfel, este puțin probabil ca acest tip de pescuit să mai fie practicat altfel decât ca atracție turistică în anii care vor urma.

În anul 2004 s-a produs un tsunami devastator pentru coastele Oceanului Indian. Acest dezastru a modificat pentru totdeauna țărmul insulei și a redus numărul locurilor în care se poate pescui prin această metodă. Mai mult, pescuitul este imposibil în perioada musonică, deoarece în acea perioadă peștii evită apele puțin adânci din apropierea țărmului. De aceea, în timpul sezonului ploios, cei mai mulți pescari lucrează în agricultură sau în comerț, pentru a putea supraviețui.

Pescuitul pe stâlp, atracţie turistică

Astăzi, puțini pescari sunt dispuși să le transmită această ocupație fiilor lor. În schimb, își închiriază stâlpii unor actori care pretind că sunt pescari pentru a primi bani de la turiștii care vor să facă fotografii. De altfel, această modalitate de a obține bani a devenit atât de răspândită în rândul localnicilor, încât nu se mai știe câți dintre bărbații fotografiați sunt actori sau chiar practică pescuitul ca mijloc de subzistenţă.

Mulți dintre adevărații pescari pe picioroange s-au apucat de agricultură sau de revânzarea peștelui cumpărat de pe piețele mai mari. Câțiva încă mai pescuiesc, dar din largul mării. Rămâne de văzut dacă practica pescuitului pe picioroange va supraviețui așa cum și-a avut originea sau dacă va continua ca atracție turistică.

Pescuitul pe stâlp este o tradiție neobișnuită și spectaculoasă, care atrage mulți vizitatori curioși. Dacă doriţi să vedeţi acest fenomen cu propriii ochi, puteţi vizita Sri Lanka între lunile noiembrie și aprilie, atunci când condițiile meteo sunt favorabile.