Peste 40% dintre oamenii din lume încă mai cred în vrăjitorie. Care este explicaţia

Au trecut demult vremurile în care vrăjitoarele erau arse pe rug. Cu toate acestea, în ciuda progreselor făcute de viziunea științifică asupra lumii din Evul Mediu încoace, un nou studiu arată că peste 40% dintre oameni încă mai cred în vrăjitorie. Deși prevalența acestor superstiții învechite variază foarte mult de la o țară la alta, cercetătorii au identificat mai mulți factori culturali, politici și economici care par să încurajeze astfel de credințe.

Peste 40% dintre oamenii de pe Pământ încă mai cred în vrăjitorie

Răspunsurile primite de la peste 140.000 de persoane din 95 de țări și teritorii au fost compilate într-un set masiv de date, ceea ce le-a permis autorilor studiului să contureze o imagine de ansamblu a stării credinței în vrăjitorie în întreaga lume. În general, 43% dintre participanți au fost de acord cu afirmația conform căreia „anumite persoane pot arunca blesteme sau vrăji care fac să i se întâmple cuiva lucruri rele”.^[sursa]

„Un calcul simplu bazat pe datele privind populația adultă dă aproape un miliard de credincioși doar în cele 95 de țări din eșantion, cel mai probabil o subestimare din cauza sensibilității întrebării despre vrăjitorie pentru cel puțin unii respondenți.”, scriu cercetătorii. Cu toate acestea, autorii studiului continuă să explice că, în timp ce unele țări sunt un focar de credință în vrăjitorie, altele găzduiesc o populație mai rațională.

De exemplu, în timp ce doar 9% dintre suedezi au declarat că li se pare credibilă vrăjitoria, 90% dintre oamenii din Tunisia au recunoscut că cred în vrăjitoare.^[sursa]

Cu toate acestea, în loc să considere pur și simplu aceste convingeri ca fiind niște prostii, autorii studiului încearcă să clarifice și să înțeleagă funcția socială a credințelor în vrăjitorie. „De-a lungul timpului, scopul cel mai evident al credințelor în vrăjitorie a fost acela de a oferi o explicație finală pentru evenimentele nefericite din viața oamenilor și, astfel, de a-i ajuta să facă față”, explică cercetătorii.

Legătura dintre credinţa în vrăjitorie şi lipsa educaţiei

În consecință, ei constată că astfel de credințe sunt „corelate cu expunerea la anumite șocuri, cum ar fi seceta agricolă și lipsa locurilor de muncă”. Cercetătorii mai spun că însuşi conceptul de vrăjitorie ajută la „menținerea ordinii și coeziunii în absența unor mecanisme de guvernare eficiente” și, prin urmare, este „mai răspândit în țările cu instituții slabe”.

Cu alte cuvinte, acolo unde lipsesc educaţia şi raţiunea în general, populaţia poate fi controlată prin farmece şi vrăjitorie. Totodată, multe fenomene dificil de explicat, ori care necesită prea multă energie pentru a fi explicate (sau care nu se doresc a fi explicate) unei astfel de populaţii, sunt mai uşor de asociat cu vrăjitoria decât cu raţiunea, iar anumite persoane profită din plin de acest lucru.

În același timp, însă, autorii studiului arată că „aceste funcții potențiale, sau beneficii, vin probabil cu un cost abrupt de distrugere a țesutului social, contribuind la anxietate și stagnare economică”.

Analizând diferite abordări de combatere a acestor prejudicii, cercetătorii spun că simpla încercare de a educa oamenii cu privire la falsitatea vrăjitoriei este probabil să se întoarcă împotriva lor. De exemplu, ei notează că, deși o persoană ar putea înțelege pe deplin că bolile sunt cauzate de înțepăturile de țânțari, aceeași persoană ar putea totuși să atribuie vrăjitoriei faptul că a fost înţepată chiar de acel ţânţar, în acel loc.

În mod similar, cercetătorii avertizează împotriva interzicerii unor astfel de credințe, deoarece acest lucru ar putea accentua temerile legate de potențialele vrăjitoare care ar putea fi „lăsate libere” și protejate de noile legi.

Cea mai bună abordare, potrivit autorilor studiului, este, prin urmare, să se concentreze pe construirea unor instituții sociale care să ofere o mai mare securitate, protejând oamenii de dezastrele fizice și economice și reducând astfel nevoia de a recurge la credințele în vrăjitorie ca strategie de supraviețuire.