Petre Ţuţea, filosoful care a suferit „13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi”

La 6 octombrie 1902, se năștea Petre Ţuţea, eseist, filosof, economist și om politic român. Supranumit „Socratul român” pentru profunda sa gândire filosofică și pentru exemplul său de viață, Țuțea și-a asumat un rol educativ nu doar prin scrierile sale, ci și prin comportamentul său în cele mai vitrege condiții, inclusiv în temnițele comuniste. Deși regimul comunist i-a restrâns libertatea de exprimare și l-a împiedicat să publice, imediat după prăbușirea acestuia, operele și interviurile sale au început să fie difuzate larg. Petre Ţuţea a murit în 1991, dar moștenirea sa intelectuală continuă să fascineze generații întregi.

Născut în familia unui preot, Ţuţea a urmat studii la Liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung-Muscel și la Liceul „George Bariţiu” din Cluj. Ulterior, a absolvit Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, obținând doctoratul „Magna cum laude” în Drept administrativ în 1929.

În anul 1932, fonda revista „Stînga: linia generală a vremii”, unde semna cu pseudonimul Petre Boteanu, reflectând asupra curentelor intelectuale ale timpului său. În anii care au urmat, Țuțea a activat în diverse funcții guvernamentale, începând din anul 1933 ca referent la Ministerul Comerțului și Industriei, devenind ulterior șef de secție la Ministerul Economiei Naționale și la Ministerul Comerțului Exterior.

O etapă importantă în formarea sa intelectuală a fost perioada anilor 1933-1934, când a fost atașat la Legația Economică Română din Berlin, unde l-a cunoscut pe Nae Ionescu, un mentor intelectual de seamă al generației sale.

În anul 1935, a publicat „Manifestul revoluției naționale” împreună cu mai mulți intelectuali ai timpului, propunând o reînnoire ideologică într-o perioadă marcată de frământări politice și sociale. A continuat să colaboreze la diverse publicații, inclusiv „Cuvântul”, ziar condus de Nae Ionescu, unde a publicat articole de economie politică. Printre colegii săi de redacție se numărau figuri de seamă precum Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr și Mircea Vulcănescu, toți reprezentanți ai generației interbelice de elită intelectuală.^[sursa]

Petre Ţuţea, persecutat de comunişti

După instalarea regimului comunist, viața lui Petre Ţuţea a fost profund marcată de persecuții. În anul 1948 a fost arestat pentru prima dată de autoritățile comuniste, fără a fi condamnat, și a fost anchetat timp de cinci ani. În anul 1956, a fost din nou arestat sub acuzația de „uneltire contra ordinii sociale” și condamnat în 1957 la 10 ani de închisoare.

În anul 1959, a primit o nouă condamnare, de data aceasta la 18 ani de muncă silnică, din care a executat opt ani în temnițe dure precum Malmaison, Aiud, Jilava și Ocnele Mari. În spatele gratiilor, Țuțea și-a continuat activitatea de gânditor, ținând adevărate „predici” în care explora teme filosofice profunde, comparând ideile lui Platon cu învățăturile creștine și examinând tensiunile dintre păgânism și creștinism.

Eliberat în anul 1964 în urma unei amnistii, Petre Țuțea s-a întors într-o societate comunistă care continua să-l supravegheze atent. Securitatea a efectuat numeroase descinderi la locuința sa modestă, confiscând o mare parte din manuscrisele sale, inclusiv o copie a proiectului „Prometeu”. Spre finalul vieții, a început să schițeze „Antropologia creștină”, un proiect ambițios structurat în șase capitole.

Ţuţea a realizat numeroase proiecte în timpul vieţii, majoritatea rămase în manuscris: eseuri, dialoguri filosofice, teologice și antropologice. Singurele sale apariţii au fost reprezentate de mici texte, publicate în revistele ”Familia” și ”Tribuna”, însă el nu a apucat, în timpul vieţii, să-şi vadă numele pe vreo apariţie editorială.

După Revoluția din 1989, scrierile sale au început să devină publice și au câștigat rapid popularitate. Vorbele sale memorabile și calitățile de orator i-au consolidat statutul de figură emblematică a gândirii românești. Printre cele mai apreciate citate ale sale se numără reflecțiile amare asupra suferinței în temnițele comuniste: „Am suferit 13 ani în temniță pentru un popor de idioți”, „Libertatea omului e partea divină din el.” sau verdictul său tăios asupra comunismului: „Comunismul este un cancer social. Unde se instalează, rămâne pustiu”.

Acesta a fost momentul în care întreaga ţară descoperea un orator remarcabil, care până atunci fusese cunoscut doar unui cerc restrâns de admiratori, iar reprezentanţii media se vor înghesui să realizeze interviuri şi documentare cuprinzând aspecte privind viaţa şi gândirea filosofului Petre Ţuţea.

Petre Ţuţea a murit pe 3 decembrie 1991. Ultimele sale cuvinte au fost: „Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!”. A fost înmormântat în localitatea natală, Boteni, județul Argeș, dus la locul de veci într-o mașină care transporta morcovi – o imagine simbolică a modestiei și suferinței care au marcat viața acestui mare gânditor.