Se spune că Maria Gunning, contesa de Coventry și o frumusețe celebră a secolului al XVIII-lea, a murit otrăvită de propriul machiaj. Chiar și pe patul de moarte, ar fi refuzat să renunțe la fondul de ten pe bază de plumb alb care îi oferea tenul palid atât de râvnit. Poveștile epocii le descriu pe aceste femei din înalta societate ca fiind vanitoase, aproape prostuțe, alegând conștient moartea în detrimentul renunțării la frumusețe. Dar dacă povestea este mai complexă?
Pentru Fiona McNeill, profesoară și cercetătoare la McMaster University, cu 30 de ani de experiență în studiul otrăvirii cu plumb, aceste anecdote istorice ridicau semne de întrebare. Specializată în efectele plumbului asupra femeilor – care îl metabolizează diferit, îl stochează în oase pentru decenii și riscă hipertensiune sau menopauză precoce – cercetătoarea știa un detaliu crucial: plumbul alb nu este absorbit ușor prin piele. Este toxic mai ales prin ingestie sau inhalare. Această neconcordanță științifică a declanșat, acum doi ani, o investigație menită să răspundă la o întrebare simplă: omora, într-adevăr, machiajul?
În laborator: recrearea unei rețete mortale
Un grup de cercetare a început să producă machiaj cu plumb alb, urmând rețete istorice din secolele XVI-XIX. Obiectivul era să înțeleagă ce vedeau acele femei când se priveau în oglindă. Căutau ele o mască albă, ca de clovn, așa cum vedem în filmele istorice?
Cea mai surprinzătoare descoperire a fost că, în majoritatea cazurilor, machiajul cu plumb alb arată incredibil de natural și frumos. Aplicat pe piele de porc (un substitut excelent pentru pielea umană palidă), efectul era subtil și sofisticat. Nu schimba dramatic culoarea, spre deosebire de înlocuitorul său modern, oxidul de titan, care, folosit în aceleași rețete, crea un aspect șocant de alb, cu nuanțe albăstrui. Actorii din filmele de epocă, cel mai probabil, poartă o culoare greșită.
Efectul „soft-focus”: o surpriză modernă
Testarea diverselor rețete cu ajutorul unui spectrometru optic a scos la iveală efecte pe care orice brand de cosmetice modern le-ar promova cu mândrie. O rețetă adăuga tonuri subtile de galben, asociate în studii cu un ten sănătos, de consumator de fructe și legume. O alta reducea roșeața, un efect corector căutat și astăzi.
Însă cel mai fascinant a fost un efect universal: toate rețetele creșteau reflectanța difuză a pielii. Lumina nu se reflecta ca într-o oglindă (reflexie speculară, care dă un aspect lucios), ci era dispersată în toate direcțiile. Acest lucru conferă pielii un aspect „mai moale”, estompează imperfecțiunile și ridurile fine. Practic, aceste femei foloseau un filtru „soft-focus” din secolul al XVIII-lea pentru a obține un ten care părea mai tânăr și mai proaspăt.
Prețul urât al albului
Desigur, frumusețea avea și o latură întunecată: celebrarea pielii albe ca simbol al statutului social. Deși schimbările de culoare erau mici, modificările spectrale făceau ca pielea să pară, per total, mai deschisă și mai luminoasă. Era o versiune timpurie a machiajului „fără machiaj”, care accentua subtil albul pielii.
Dar care era prețul real? Următorul pas a fost testarea absorbției plumbului prin piele, în funcție de formulă. Aici a fost găsit răspunsul. Cercetarea a scos la iveală că, deși plumbul alb în sine este greu de absorbit, amestecul său cu alte ingrediente poate schimba totul. S-a descoperit că unele rețete erau, într-adevăr, mai toxice decât altele, permițând plumbului să treacă bariera pielii.
Cea mai toxică formulă testată? Un amestec foarte simplu, despre care se spune că ar fi fost folosit de regina Elisabeta I a Angliei: plumb alb și oțet. Această combinație a permis absorbția unor cantități semnificativ mai mari de plumb decât oricare alta. Este posibil ca unele dintre problemele de sănătate ale reginei să fi fost cauzate sau agravate de acest amestec, conform pubicației The Conversation.
Așadar, femeile din înalta societate nu erau, probabil, ucise de majoritatea rețetelor. Dar trăiau într-o loterie toxică. Nu aveau cum să știe care rețetă era relativ sigură și care le îmbolnăvea lent, provocându-le daune neurologice, infertilitate și, în final, moartea. Ele nu alegeau conștient să moară, ci alegeau frumusețea, fără să cunoască prețul exact al rețetei pe care o foloseau.
