Sub coasta Italiei, supervulcanul Campi Flegrei dă semne de neliniște, forțând autoritățile să ia în calcul evacuări masive. Un nou studiu dezvăluie însă o cauză surprinzătoare pentru această agitație – presiunea apei, nu magma – și propune o soluție care seamănă mai mult cu ingineria civilă decât cu vulcanologia.
Caldera Campi Flegrei, cu o lățime de 13 kilometri, este cea mai dens populată zonă vulcanică din Europa, găzduind 350.000 de oameni la vest de Napoli. Mișcarea sa lentă de umflare și scufundare, numită bradiseism, provoacă roiuri de cutremure mici care fisurează drumuri și trezesc amintiri ale erupției vulcanului Monte Nuovo din anul 1538, care a creat un deal nou în doar opt zile. Această istorie volatilă, marcată de o ridicare bruscă a solului cu 1,8 metri în anii ’80, care a forțat 40.000 de locuitori să-și părăsească locuințele, obligă autoritățile să fie într-o stare de alertă constantă.
Misterul de sub pământ
O echipă condusă de Tiziana Vanorio de la Stanford Doerr School of Sustainability a analizat 40 de ani de date și a descoperit un mecanism ascuns. Cutremurele încep la aproximativ un kilometru adâncime, într-un rezervor hidrotermal sigilat de un strat de cenușă vulcanică cimentată.
Pe măsură ce apa de ploaie se infiltrează, presiunea din rezervor crește până când stratul protector cedează, eliberând abur și declanșând seisme. „Pentru a rezolva problema, putem gestiona scurgerea de suprafață și fluxul de apă sau chiar reduce presiunea prin extragerea fluidelor din puțuri”, explică Vanorio, citată de Earth.com.
Acest ciclu explică de ce agitația reapare la fiecare câteva decenii. După ce presiunea este eliberată, stratul de rocă se „vindecă”, iar procesul o ia de la capăt. Datele arată că precipitațiile anuale în regiune sunt în creștere, ceea ce duce la o reîncărcare mai rapidă a rezervorului. Între anii 2005 și 2024, solul s-a umflat din nou cu aproape un metru, generând roiuri seismice ce includ acum șocuri de magnitudine 4. Modelul se potrivește cu o erupție freatică – provocată de apa care se evaporă brusc – nu de un aflux de magmă, aflată la aproape 8 kilometri adâncime.
Poate fi oprit un vulcan înainte să erupă?
Pentru a confirma teoria, cercetătorii au simulat în laborator formarea stratului de rocă. Au umplut un recipient de oțel cu cenușă vulcanică și roci zdrobite, l-au saturat cu saramură și l-au încălzit la 200 de grade Celsius. În doar o zi, s-a format un strat dens, similar cu cel natural, capabil să reziste la presiuni uriașe. Odată rupt și recimentat, acesta a devenit și mai puternic, confirmând modelul de acumulare și eliberare a presiunii.
Schimbările climatice ar putea agrava situația. Furtunile mai intense prognozate pentru sudul Italiei ar putea duce la infiltrarea unor volume mari de apă într-un timp scurt, accelerând creșterea presiunii și scurtând intervalele dintre perioadele de criză seismică. Adaptarea strategiilor de risc la aceste noi realități climatice devine esențială pentru a proteja comunitățile.
Transformarea geologiei în prevenire
Deoarece gestionarea apei este mult mai simplă decât gestionarea magmei, echipa pledează pentru o strategie de „sănătate preventivă”. Curățarea canalelor de drenaj din epoca Renașterii, limitarea scurgerilor urbane și pomparea apei din fântâni ar putea reduce presiunea înainte ca aceasta să atingă un nivel critic. Conform modelelor, extragerea a doar câteva sute de mii de litri pe zi din puțuri strategice ar fi suficientă pentru a menține presiunea sub pragul de fracturare.
Vanorio numește această abordare „tratarea combustibilului, nu a arzătorului”. Oficialii italieni din domeniul protecției civile au început deja să inspecteze canalele înfundate identificate în studiu, publicat în revista Science Advances. Dacă se va ajunge la teste pilot de pompare, Campi Flegrei ar putea deveni prima calderă instabilă gestionată ca un sistem municipal de apă, nu ca un supervulcan latent, oferind o nouă speranță pentru viitorul sistemelor de avertizare și prevenire a erupțiilor.
