Al treilea fiu al regelui Henric al II-lea al Angliei Či al Eleonorei de Aquitania, Richard I, cunoscut ulterior sub numele de Richard InimÄ de Leu, a fost preferatul mamei sale. Din cei zece copii ai cuplului regal, cinci fete Či cinci bÄieČi: Marie â ContesÄ de Champagne, Alix, William al IX-lea (care a decedat la trei ani), Henric cel TânÄr, Matilda, Richard, Geoffrey al II-lea, Eleanor, Joan Či Ioan, Richard a avut o legÄturÄ specialÄ cu Eleonora.
DupÄ separarea pÄrinČilor sÄi, Richard, un prinČ jumÄtate englez, jumÄtate francez, a rÄmas alÄturi de mama sa ĂŽn FranČa. Aici, ĂŽn anul 1168, a moČtenit ducatul de Aquitania, urmat de comitatul Poitiers ĂŽn anul 1172. Ăntre timp, ĂŽn anul 1170, fratele sÄu mai mare, Henric, la vârsta de 15 ani, a fost ĂŽncoronat rege al Angliei, o ceremonie formalÄ, deČi tatÄl lor ĂŽncÄ deČinea puterea realÄ.
Ascensiunea la tron a lui Richard InimÄ de Leu
RelaČia lui Richard cu tatÄl sÄu a fost tumultoasÄ, marcatÄ de conflicte frecvente. La doar 16 ani, ĂŽn primÄvara anului 1174, Richard s-a alÄturat fraČilor sÄi, Henric Či Geoffrey, ĂŽntr-o rebeliune ĂŽmpotriva regelui Henric al II-lea, cu scopul de a-l detrona. Regele Angliei a ripostat prompt, traversând ĂŽn Normandia Či invadând Poitou Či Aquitania, fostele domenii ale Eleonorei de Aquitania, pe care a capturat-o Či o Činut prizonierÄ.

Ăn timp ce tatÄl sÄu era preocupat de rebeliune, tânÄrul Richard s-a preocupat de rezolvarea problemelor legate de revoltele nobililor din Aquitainia, ĂŽn special din Gasconia. TotuČi, metodele sale dure au dus la o altÄ revoltÄ majorÄ ĂŽn anul 1179. Rebelii, sperând sÄ-l detroneze pe Richard, au cerut ajutorul lui Henric Či Geoffrey. Locuitorii cetÄČii Taillebourg, temându-se de cruzimea lui Richard, au abandonat paza castelului Či l-au atacat.
Cu toate acestea, Richard a demonstrat abilitÄČi militare remarcabile, reuČind sÄ cucereascÄ fortÄreaČa ĂŽn doar douÄ zile. AceastÄ victorie i-a consolidat reputaČia de lider militar de temut.
CÄderea Ierusalimului ĂŽn mâinile lui Saladin ĂŽn 1187 a declanČat o serie de evenimente care l-au propulsat pe Richard InimÄ de Leu pe scena istoriei. Saladin, un conducÄtor musulman ambiČios, devenise sultan al Egiptului Či Siriei, unificând forČele sunnite Či consolidând puterea islamicÄ ĂŽn regiune. Succesele sale l-au transformat ĂŽntr-o ameninČare majorÄ pentru statele cruciate din Orientul Mijlociu.
Vestea cuceririi Ierusalimului a provocat consternare ĂŽn Europa. Ca rÄspuns, papa Grigore al VIII-lea a chemat la organizarea celei de-a Treia Cruciade ĂŽn 1187. Entuziasmat de ideea eliberÄrii Ierusalimului, prietenul sÄu apropiat, Filip al II-lea, regele FranČei, a acceptat imediat sÄ participe. Curând, li s-a alÄturat Či Frederic Barbarossa, ĂŽmpÄratul Germaniei, creând o alianČÄ puternicÄ ĂŽmpotriva lui Saladin.
Anul 1189 a fost marcat de o serie de evenimente dramatice care l-au adus pe Richard InimÄ de Leu pe tronul Angliei. AmbiČionat sÄ preia puterea, Richard a pornit o expediČie ĂŽmpotriva tatÄlui sÄu, regele Henric al II-lea. BÄtÄlia decisivÄ a avut loc la Ballans pe 4 iulie, unde armata lui Richard, aliatÄ cu cea a regelui FranČei, Filip al II-lea, a obČinut victoria.
Ăn urma ĂŽnfrângerii, regele Henric al II-lea a fost nevoit sÄ ĂŽl numeascÄ pe Richard moČtenitor al tronului. Doar douÄ zile mai târziu, regele Angliei a murit la Chinon, iar Richard i-a urmat la tron, devenind rege al Angliei, duce al Normandiei Či conte de Anjou.
Ăncoronarea lui Richard a avut loc la Westminster Abbey pe 3 septembrie 1189. TradiČia impunea interzicerea prezenČei evreilor Či a femeilor la ceremonie. Cu toate acestea, unii evrei au sfidat regulile Či au venit la curte pentru a-i oferi daruri noului rege. Din pÄcate, gestul lor a fost ĂŽntâmpinat cu brutalitate. Slujitorii regelui i-au dezbrÄcat Či i-au bÄtut pe evrei, alungându-i apoi din palatul regal.
Vestea despre aceastÄ agresiune s-a rÄspândit rapid ĂŽn Londra, declanČând un pogrom violent. Locuitorii oraČului au atacat evreii, le-au distrus casele Či i-au forČat pe mulČi sÄ se converteascÄ la creČtinism. Din pÄcate, violenČele au dus Či la pierderi de vieČi omeneČti, printre victime numÄrându-se Či Iacob din OrlĂŠans, un cÄrturar respectat ĂŽn comunitatea evreiascÄ.
Richard InimÄ de Leu Ĺi A Treia CrudiadÄ
Anul 1189 a marcat ĂŽnceputul celei de-a Treia Cruciade, o expediČie militarÄ vastÄ organizatÄ de Papa Grigore al VIII-lea cu scopul de a recuceri Ierusalimul de la Saladin, sultanul Egiptului Či Siriei. Trei dintre cei mai puternici monarhi ai lumii occidentale â Filip al II-lea August al FranČei, Richard I InimÄ de Leu al Angliei Či Frederic Barbarossa ĂŽmpÄratul Germaniei â au pornit ĂŽn aceastÄ campanie ambiČioasÄ.
Cruciada a debutat promiČÄtor, cu sprijinul mai multor cetÄČi italiene care s-au angajat sÄ transporte pe mare cruciaČii francezi Či englezi. TotuČi, rivalitÄČile dintre lideri au subminat rapid unitatea expediČiei. Richard Či Filip s-au certat frecvent ĂŽncÄ de la ĂŽnceput, iar tensiunile s-au amplificat ĂŽn timpul cÄlÄtoriei spre Čara SfântÄ. Ăn cele din urmÄ, cei doi regi au decis sÄ se separe, Filip navigând spre Acra pe mare, ĂŽn timp ce Richard s-a oprit ĂŽn Cipru.
Un dezastru major a lovit cruciaČii la moartea subitÄ a lui Frederic Barbarossa. ĂmpÄratul Germaniei pornise separat ĂŽn expediČie, dar ĂŽn timp ce traversa râul Salef din Asia MicÄ, a sfârĹit ĂŽn mod tragic.
Fiul sÄu, Frederic de Suabia, ĂŽncercase sÄ gÄseascÄ un vad sigur, dar ĂŽmpÄratului i s-a pÄrut cÄ fiul sÄu ČovÄie Či s-a nÄpustit ĂŽn râu ca sÄ-i vinÄ ĂŽn ajutor. Atunci calul ĂŽmpÄratului a cÄlcat ĂŽntr-o bulboanÄ Či a cÄzut, aruncându-l pe Frederic din Ča. Greutatea armurii l-a ĂŽmpiedicat sÄ se ridice, apa a pÄtruns prin vizierÄ, cavalerii i-au sÄrit ĂŽn ajutor, dar, pânÄ sÄ fie scos la mal, fie din cauza cÄzÄturii, fie prin ĂŽnec, ĂŽmpÄratul a murit.
Moartea lui Frederic Barbarossa a aruncat Cruciada a Treia ĂŽn haos. CruciaČii, rÄmaČi fÄrÄ unul dintre conducÄtori, s-au dispersat, unii luând-o ĂŽntr-o direcČie, alČii ĂŽntr-alta. Frederic de Suabia a reuČit sÄ ajungÄ la Acra, dar a murit ĂŽn timpul asediului cetÄČii. Leopold de Austria, conducând o parte din trupe, a rÄtÄcit prin zonÄ pânÄ s-a reĂŽntâlnit cu cruciaČii francezi, care sosiserÄ cu ĂŽntârziere de un an. La aceČtia s-au alÄturat ulterior Či englezii.

Ănfruntarea armatei lui Saladin
Ăn mai 1191, Richard a intrat ĂŽn conflict cu conducÄtorul Ciprului, cucerind insula. Aici, cruciaČii Či-au stabilit baza de operaČiuni de unde urmau sÄ atace Čara SfântÄ. Richard a pornit apoi spre Acra, conducând un asediu ĂŽndelungat care s-a finalizat cu predarea asediaČilor, cÄrora le-a impus anumite compensaĹŁii. TotuČi, compensaČiile promise au ĂŽntârziat sÄ aparÄ, iar furios, Richard a ordonat masacrarea a 2000 de locuitori ai oraČului, femei, bÄrbaČi Či copii.
DupÄ Asediul Acrei, Richard Či-a condus trupele spre sud, ĂŽnsoČit de flota sa pe coastÄ. A fost atacat de Saladin, dar a reuČit sÄ obČinÄ o victorie importantÄ ĂŽn BÄtÄlia de la Arsuf din 1191. Cu toate acestea, Richard nu a putut sÄ ĂŽl ĂŽnvingÄ decisiv pe liderul musulman, iar armata sa, lipsitÄ de provizii, nu a mai fost capabilÄ sÄ asedieze Ierusalimul. Saladin a atacat Jaffa ĂŽn iulie 1192, dar Richard a sosit la timp pe cale maritimÄ.
BÄtÄlia care a urmat s-a soldat cu o victorie glorioasÄ pentru suveranul englez, care Či-a câČtigat astfel supranumele de âRichard InimÄ de Leuâ. DupÄ aceastÄ victorie, Richard a ĂŽncheiat un tratat de pace cu Saladin Či, ĂŽn cele din urmÄ, ĂŽn octombrie 1192, a pÄrÄsit Čara SfântÄ.
Aproape de a fi ĂŽnlÄturat
Regele Richard InimÄ de Leu, cunoscut pentru curajul Či abilitÄČile sale militare, a fost victima propriului succes. Filip al II-lea, regele FranČei, invidios pe victoriile lui Richard, l-a sprijinit pe fratele mai mic al acestuia, Ioan FÄrÄ de ČarÄ, sÄ uzurpe tronul. Richard a fost capturat Či luat prizonier ĂŽn Germania.
Poporul englez, condus de legendarul Robin Hood, a strâns o sumÄ imensÄ pentru a-Či elibera regele. OdatÄ eliberat, Richard s-a ĂŽntors ĂŽn Anglia Či a recucerit tronul. Apoi, a pornit un atac ĂŽmpotriva regelui FranČei, dornic de rÄzbunare.
ViaČa privatÄ a regelui
Despre viaČa privatÄ a lui Richard se cunosc puČine detalii. Richard I a fost cÄsÄtorit cu Berengaria, fiica cea mare a regelui Sancho al VI-lea de Navara Či a reginei Sancha de Castilia, pe 12 mai 1191 Či tânÄra a fost ĂŽncoronatÄ ĂŽn aceeaČi zi ca reginÄ.
Ănainte de nuntÄ Richard fusese logodit cu PrinČesa Alys, sora regelui Filip al II-lea al FranČei, dar este posibil ca aceasta sÄ fi fost metresa tatÄlui sÄu, regele Henric al II-lea, iar unii istorici spun cÄ a fost Či mama unui copil nelegitim al lui Henric. Prin urmare, o cÄsÄtorie ĂŽntre Richard Či Alys a devenit indezirabilÄ, astfel cÄ regele a rupt logodna cu Alys ĂŽn anul 1190, ĂŽn timp ce se afla la Messina.
Ăn anul urmÄtor, Richard se afla deja angrenat ĂŽn cea de-A Treia CruciadÄ atuncicând mama sa i-a prezentat-o pe Berengaria pentru a o lua de soĹŁie, cele douÄ ajungând la Messina, ĂŽn Sicilia, ĂŽn timpul Postului mare, când cÄsÄtoria nu se putea ĂŽncheia. Tot acolo a ajuns Či sora lui Richard, Joan, regina vÄduvÄ a Siciliei.
Ăn drum spre Čara SfântÄ, nava care le transporta pe Berengaria Či pe Joan a eČuat ĂŽn largul coastei Ciprului Či cele douÄ tinere femei au fost ameninČate de conducÄtorul insulei, Isaac Comnenus. Richard a mers sÄ le salveze, a cucerit insula, l-a rÄsturnat pe Comnen Či s-a cÄsÄtorit cu Berengaria la Limassol.

Moartea lui Richard InimÄ de Leu
DupÄ ce a construit faimosul Château-Gaillard la graniČa de sud a Normandiei, Richard InimÄ de Leu a murit fiind lovit de o sÄgeatÄ ĂŽn timpul unui asediu pe care l-a iniČiat ĂŽmpotriva unuia dintre vasalii sÄi trÄdÄtori, contele de Limoges. Rana sa nu ar fi fost fatalÄ dacÄ era tratatÄ corespunzÄtor, ĂŽnsÄ dupÄ o sÄptÄmânÄ a fÄcut cangrenÄ, ceea ce a dus la septicemie, cauzându-i moartea pe 6 aprilie 1199. Viteazul comandant militar a murit la vârsta de doar 41 de ani, ĂŽn braČele mamei sale.
Inima lui Richard a fost ĂŽngropatÄ la Rouen, ĂŽn Normandia, mÄruntaiele sale la Châlus, locul unde a murit, iar restul corpului sÄu a fost depus la picioarele tatÄlui sÄu ĂŽn mÄnÄstirea Fontevraud din Anjou. Ăn 2012, cercetÄtorii francezi au analizat rÄmÄČiČele inimii lui Richard Či au descoperit cÄ a fost ĂŽmbÄlsÄmatÄ cu diverse substanČe, inclusiv tÄmâie, consideratÄ un simbol al creČtinismului.












